7:49 Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
Cerul este scaunul Meu de domnie. Ştefan citează LXX aproape cuvânt cu cuvânt. Pentru comentariul la v. 49. 50 vezi Isaia 66,1.2. Isaia atrage atenţia la faptul că Cel Preaînalt nu poate fi mărginit la limitări omeneşti, dar va locui cu ,,cel ce suferă şi are duhul mâhnit”. Aceste cuvinte erau
o mustrare pentru iudeii care le auzeau. Având cultul concentrat la Templul pământesc, ei erau departe de a fi ,,săraci şi cu duhul mâhnit” [KJV]. Apelul nerostit al lui Ştefan e de a primi pe Cel Divin, care umblase atât de smerit printre ei şi le arătase caracterul atât de plăcut al Tatălui ceresc. Mulţi preoţi deja primiseră Evanghelia (vezi Fapte 6,7); şi mai mulţi urmau să facă lucrul acesta. Aceşti convertiţi de la vechiul sistem al simbolurilor construiau un templu spiritual în propriile inimi.