6:9 Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
[,,Se sculaseră”, KJV; Nitz]. Vezi cap.5,17.
Sinagoga. Vezi Vol. V, p.56,57. O sinagogă putea fi înfiinţată de zece adulţi. La o dată mai târzie erau 12 sinagogi în Tiberiada şi tradiţia vorbeşte cu destulă exagerare despre 480 de sinagogi în Ierusalim. Cât de netemeinică ar putea fi această cifră din urmă, dar cel puţin sugerează marele număr din capitală.
Izbăviţilor. [,,Libertinilor”, KJV; Nitz]. Pasajul prezent este neclar cu privire la obârşia iudeilor care alcătuiau ,,sinagoga libertinilor”. Pasajul poate fi tradus: ,,sinagoga numită [sinagoga] libertinilor şi cirenienilor şi a alexandrinilor”. Aceasta ar putea lăsa să se înţeleagă că era numai o sinagogă, dintre închinătorii căreia unii erau oameni eliberaţi, dar ceilalţi erau din Cirene şi Alexandria. Totuşi, traducerea aceasta ar putea fi înţeleasă că sinagoga era alcătuită numai din libertini şi că ceilalţi menţionaţi erau grupuri de iudei neorganizaţi ca sinagogi, dar clasificaţi după locurile lor de origine. Dacă oricare din interpretările acestei traduceri este corectă, libertinii s-ar putea să fi fost copii de ai iudeilor care fuseseră duşi captivi din Palestina la Roma, de Pompei, în anul 63 î.Hr., şi care ulterior fuseseră făcuţi liberi (libertini) de către cei care-i luaseră prizonieri.
Totuşi, e cu putinţă o altă traducere a acestui pasaj: ,,sinagoga numită [sinagoga] libertinilor, alcătuită atât din cirenieni cât şi din alexandrini”. Aceasta ar identifica pe libertinii care o alcătuiau ca provenind din Cirene şi Alexandria, ambele localităţi în care era o populaţie neobişnuit de numeroasă.
Dovezile arheologice arată că era cel puţin o sinagogă în Ierusalim înainte de anul 70 d.Hr. care era folosită de iudeii elenişti. S-a descoperit la Ierusalim o inscripţie greacă vorbind de construcţia unei sinagogi de un anumit Theodotus, care era intenţionată în deosebi pentru folosul iudeilor din Diaspora. Inscripţia zice:
,,Theodotus, [fiul lui] Vettenus, preot şi conducător al sinagogii, fiu al unui conducător de sinagogă, nepot al unui conducător de sinagogă, a construit sinagoga pentru citirea Legii şi pentru învăţarea poruncilor, şi camera de oaspeţi, şi odăile, şi aprovizionările cu apă, pentru găzduirea acelora din ţările străine care au nevoie, [sinagogă] pe care au întemeiat-o părinţii săi şi prezbiterii şi simonizii (vezi Adolf Deissmann, Light From the Ancient East, p. 439-441).
Deşi lucrul acesta nu poate fi dovedit, e posibil că sinagoga aceasta să fi fost aceea a libertinilor menţionată în pasajul prezent. Dacă lucrul acesta este adevărat sau nu, inscripţia mărturiseşte despre existenţa uneia asemenea sinagogi eleniste în Ierusalim ca aceea cu ai cărei membri Ştefan a venit în contact.
Cirienilor. Era o numeroasă populaţie iudaică în Cirene, pe coasta de nord a Africi, între Egipt şi Cartagina. Iosefus (Antiquities, XIV.7.2 [115]) citează pe Strabo, geograful clasic, ca afirmând că erau patru categorii de cetăţeni în statul Cirene, dintre care iudeii erau una dintre ele. Iudeii cirenieni fuseseră vestiţi pentru darurile generoase pe care le-au trimis la Templul din Ierusalim şi apelaseră la Cezar August pentru protecţie contra neregularităţii în impozitele puse de guvernatorii care căutase să intercepteze darurile (ibid. xvi.6.5). Simon din Cirene, care a purtat crucea lui Hristos, pare că era un astfel de iudeu (vezi Matei 27,32). Iudei cirenieni erau de faţă în Ziua Cincizecimii (Fapte 2,10), şi astfel de iudei sunt menţionaţi ca predicând Evanghelia la neamuri în Antiohia din Siria (cap.11,20).
Alexandrinilor. Mai de grabă, ,,din Alexandrini”. Probabil că în nici o altă cetate a imperiului, cu excepţia Ierusalimului şi poate a Romei, nu erau iudeii mai numeroşi ca în cetatea Alexandria (vezi Vol. V, p.59). Populaţia iudaică de acolo pe vremea apostolilor e apreciată la 100.000. Aveau propriul lor cartier, alcătuit din două din cele cinci subîmpărţiri ale cetăţii Alexandria. Ei erau guvernaţi de un etnarh propriu (Iosif, Antiquities, xiv.7.2. [117]), ca şi cum ar fi construit o republică autonomă. Cârmuitorii lor romani îi recunoşteau ca cetăţeni (ibid., 10.1 [118]). În Alexandria a fost tradus VT în limba greacă (vezi Vol. 1, p.39). Filo, filosoful şi scriitorul iudeu, a trecut pe acolo în cursul primului secol creştin şi cetatea era şi locul de naştere al lui Apolo (cap.18,26).
Cicilia. La colţul de sus al Asiei Mici, cu Tars ca unul din oraşele lui principale, Cicilia era ţara de naştere al lui Pavel. Aici trăiau mulţi iudei, descendenţi ai celor 2.000 de familii pe care Antioh cel Mare le adusese în Asia Mică (Iosif, Antiquities, xii.3.4 [149,150]) pentru a asigura vasalitatea provinciei faţă de el şi poate pentru a ajuta la apărarea ei. Este evident din cap. 7,58-60 că Saul din Tars era în Ierusalim pe vremea aceea şi pare ca el să fi fost unul din cei care au avut ceartă de cuvinte cu Ştefan. Fără îndoială, argumentele puternice ale lui Ştefan au mâniat pe Saul la împotrivire dârză, deşi e dovedit că în mod inconştient era atras de ei (AA 101).
Asia. În NT aceasta se referă la provincia romană aşezată în ceea ce este acum Asia Mică. Ea cuprindea locuri care mai înainte fuseseră cunoscute sub numele de Lydia şi Ionia, cu Efes ca cetate principală. Iudei din Asia fuseseră prezenţi la Ziua Cincizecimii (cap.2,9). Aceşti Iudei mai târziu şi-au demonstrat zelul în apărarea sfinţeniei Templului (cap.21,27).
Ceartă de vorbe. [,,Dispută”, KJV; ,,Întrebându-se”, Nitz]. Literal, ,,căutând laolaltă”, ,,întrebându-se”, ,,disputând”. Disputa fusese iniţiată de iudeii din Diaspora. Aceştia erau oameni care veniseră la Ierusalim cu un spirit profund de devoţiune căci cu cât oamenii sunt mai departe de centrul de închinare, cu atât sunt mai zeloşi. Trebuie să fi fost ceva în învăţăturile lui Ştefan care îi făcea să creadă că el subestima importanţa Templului din Ierusalim (vezi cap. 6,13; 7,1). Combatanţii, venind din sinagogile lor, urmau să fie bine echipaţi pentru a discuta chestiuni teologice cu creştinii.