6:2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
Cei doisprezece. Matia era evident cel de al doisprezecelea apostol (vezi cap. 1,24-26).
Au adunat mulţimea. Când apostolii au auzit plângerile şi şi-au dat seama de seriozitatea lor şi, pe cât se pare, s-au apărat. Ei au acţionat prompt. Poate că şi-au adus aminte de precedentul stabilit de Moise (Exod 18,25) şi, ca şi el, s-au hotărât să delege autoritatea. Prin ,,mulţimea ucenicilor” nu e de presupus că fiecare creştin din Ierusalim şi din împrejurimile lui a trebuit să vină la o adunare, ci că a fost convocată o adunare specială la care au venit toţi cei care au putut şi în faţa cărora apostolii au prezentat problema şi planul lor. Fondul cu privire la distribuirea căruia se ridicaseră plângeri, fusese făcut prin contribuţia multora şi de aceea fiecare persoană trebuia să fie atent cercetată. De la procedura aceasta a apărut mai târziu în mod natural forma reprezentativă de cârmuire bisericească (AA 96).
Potrivit. [,,Motiv”, KJV]. Gr. areston, ,,plăcut”, dând ideea că nu e ,,potrivit” ca apostolii să cheltuiască atât de mult timp cu chestiuni materiale şi de afaceri. Lăsăm. Gr. kaaleipo, ,,a părăsi”, ,,a abandona”. Cuvântul grecesc este emfatic, şi sugerează că mare parte din timpul apostolilor fusese luat de îngrijirea celor nevoiaşi. Cuvântul. Cei doisprezece recunoşteau răspunderea lor de căpetenie – să servească Cuvântul
lui Dumnezeu prin predicare şi învăţătură. Să slujim la mese. În sinagogile iudaice trei bărbaţi erau numiţi spre a se îngriji de săraci.