5:37 După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.
După el. [,,După omul acesta”, KJV]. Adică după rebeliunea lui Teuda.
Iuda Galileanul. A fost un astfel de rebel, pe care Iosif (Antiquities, xviii.1.1) îl numeşte Gaulonitul, adică, din ţinutul de la est de Galileea. Dar în alte pasagii (ibid. xx.5.2; War ii.8.1 [118]) el e numit Galileean, aşa că nu e conflict între Luca şi Iosif aici. Insurecţia lui Iuda, care ţinea la o completă independenţă a lui Israel de Roma, a fost serioasă. Mişcarea interzicea orice plătire de impozite către Cezar. Orice armă putea fi folosită în apărarea libertăţii. Războiul era descris ca religios. Iuda şi urmaşii săi erau afiliaţi cu fariseii şi mişcarea lui, deşi înfrântă şi conducătorul ucis, a dat naştere sectei sau partidei, zeloţilor (vezi Vol. V, p. 54.55).
Înscrierii. [,,Impunerii”, KJV]. Mai bine, ,,înscrierii”, sau ,,recensământului”. Vezi Luca 2,1. Aceasta nu era aceea amintită în Luca 2,2. Revolta lui Iuda a avut loc cam la şapte ani mai târziu (Iosif, Antiquities xviii.1.1; cf. Vol. V, p.241). Iuda declara că această ,,impunere” [,,înscriere”] era începutul sclaviei şi chema întreaga naţiune să-şi afirme libertatea.
Mult norod. Dovezile textuale sunt împărţite (cf.p.10) între ,,mult popor”, ,,mulţi oameni”, şi simplu ,,popor”.
A pierit. Iosif nu relatează soarta lui Iuda şi a partidei lui, dar Gamaliel ar fi putut cunoaşte sfârşitul lui şi era calificat de a da amănuntele păstrate în versetul acesta.