5:26 Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
Căpitanul Templului… cu aprozii. Vezi cap. 4,1; 5,22.
Nu cu sila. [,,Fără violenţă”, KJV]. Apostolii au dat un exemplu de supunere fără împotrivire, deşi având valul sentimentului evident în favoarea lor ar fi putut uşor să dea naştere la o zarvă populară. Minunile săvârşite prin ei de curând şi viaţa lor ideală, îi ajutase să câştige bunăvoinţa pentru noua credinţă. În atitudinea lor de non-rezistenţă, ei au urmat exemplul de a proclama Evanghelia la urechi care altminteri niciodată nu ar fi auzit solia mântuitoare.
Se temeau… de norod. Compară Matei 21,25.46. Era dovada abundentă a favorii pe care poporul o arăta de astă dată faţă de credincioşi.
Ucişi cu pietre. Pare că poporul era tot atât de gata de a ucide cu pietre pe aprozi, pe cât preoţii erau gata de a ucide cu pietre pe apostoli.