5:25 Cineva a venit şi le-a spus: Iată că oamenii, pe care i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.
Cineva a venit. La această ora de dimineaţă sinedriul fusese convocat şi era adunat, dar încă nu cunoştea nimic cu privire la cele întâmplate cu apostolii. Între timp, veştile despre activităţile apostolilor se răspândiseră şi acum era relatate sinedriului.
Pe care i-aţi băgat la temniţă. Lucrul acesta a ajuns aproape ca o ironie la adresa mai marilor iudei: Voi i-aţi pus la închisoare, dar ei lucrează de zor în templu, făcând ceea ce voi i-aţi oprit să facă oriunde.
Stau. [,,Stând”, KJV]. Expresia spune literal: ,,În templu stând şi învăţând”, referindu-se la porunca îngerului (vers.20). Ei lucrau ca nişte oameni care ştiu ce lucrare au de făcut, o lucrare care fusese temporar împiedicată, dar la care ei au revenit cât mai curând cu putinţă. Învăţarea poporului era răul care irita atât de mult pe saduchei. Dacă apostolii doar s-ar fi închinat, păstrând pentru sine noua lor credinţă, poate că ar fi fost lăsaţi netulburaţi. Dar ei primiseră o însărcinare şi erau constrânşi să o aducă la împlinire. Ei trebuiau să-şi mărturisească credinţa. Suferirea persecuţiei pentru împărtăşirea cu alţii a comorii credinţei e ceva mult mai bine decât de a suferi de
o conştiinţă vinovată pentru ascunderea ei ,,sub o baniţă” (Matei 5,15).