5:1 Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
Dar. E un contrast viu între amabila generozitate a lui Barnaba (cap. 4,36.37) şi lăcomia lui Anania şi a Safirei (cap. 5,1-11).
Un om. [,,Un anumit om”, KJV; ,,Un bărbat”, Nitz]. Numai un narator sincer ar povesti istorisirea cu Anania şi Safira exprimându-se astfel. Dar exact aşa cum a fost un Iuda între cei doisprezece ucenici, tot aşa în biserica primară, aşa curată şi zeloasă cum era, s-au găsit doi care au preferat meschinăria în loc de generozitate şi făţărnicia în loc de onestitate. Cu toate acestea naraţiunea e povestită calm şi fără pasiune şi cititorul este instruit şi mişcat de o relatare a faptelor simple.
Anania. Însemnând, ,,Iehova este îndurător”. Acesta e un nume obişnuit, aparţinând şi omului care s-a apropiat cu prietenie de Saul din Tars când s-a convertit (cap. 9,10-17), şi unui mare preot (cap. 23,2; 24,1). El corespunde ebraicului Hananiah din Ier. 28,1; Dan. 1,6.7.
Moşioară. [,,Posesiune”, KJV]. Vezi cap. 2,45. Proprietatea era un teren (vezi cap. 5,3).
Safira. Numele acesta probabil reprezintă aramaicul shappira’, ,,frumos”, deşi unii îl deduc de la Gr. sappheiros, ,,safir”.