4:33 Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
Mărturiseau. [,,Dădeau mărturie”, KJV]. Gr. apodidomi, ,,a preda [ceea ce era datorat]”. Forma verbului folosit aici poate fi înţeleasă ca însemnând că apostolii ,,continuau să dea” mărturisirea pe care deja o dăduseră la Ziua Cincizecimii şi în templu. Apostolii se simţeau sub o constrângere lăuntrică de a da mărturie. Ei văzuseră faptele minunate ale lui Isus. Ei Îl văzuseră murind. Ei văzuseră ceea ce nu crezuseră că s-ar putea întâmpla – Domnul înviase dintre morţi. Această minune constituia punctul culminant al predicii apostolilor. Ei puteau descrie întâmplarea ca martori oculari ai unui Domn înviat şi o spuneau ,,cu multă putere”.
Multă putere. [,,Cu mare putere”, KJV]. Mărturia apostolilor era prezentată nu în propria lor putere, ci într-o putere căreia ei niciodată nu i-ar fi putut da naştere în ei înşişi. Puterea lor era o înzestrare de la Duhul Divin.
Har. Gr. charis (vezi Rom. 3,24). Charis aici poate fi luat în sensul de ,,favoare” (ca în Luca 2,52), şi aşa să arate că favoarea poporului faţă de creştinii încă mai continua. Totuşi, având în vedere contextul care scoate în evidenţă darul spiritual al puterii pe care ei au primit-o e probabil mai bine de a înţelege pe charis în sensul lui mai tehnic al harului divin (ca în Luca 2,40).