4:2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
Foarte necăjiţi. [,,Fiind întristaţi”, KJV; ,,Foarte îngrijoraţi”, Nitz]. Sau, ,,fiind deranjaţi”, ,,fiind provocaţi”. Verbul acesta e folosit pentru a descrie sentimentul lui Pavel când femeia tânără se ţinea după el în Filipi (cap. 16,18). Conducătorii iudei erau necăjiţi nu numai pentru că ucenicii învăţau doctrina învierii, atât de opusă cu gândirea preoţilor de seamă, care erau saduchei, dar şi pentru că ei învăţau când nu erau instruiţi sau autorizaţi să facă lucrul acesta, tot aşa cum făcuse Isus (Ioan 7,14.15). Nu era un lucru rar ca oamenii din autoritate eclesiastică să se opună lucrării celor care nu fuseseră delegaţi de ei. Oameni, având oarecare putere în mâinile lor pot uşor să-şi imagineze că numai ei pot învăţa pe alţii cum să lucreze în public.
Că învăţau. Una din obiecţiunile pe care autorităţile le ridicau împotriva apostolilor era fără îndoială aceea că ei erau ,,necărturari şi de rând” (vers.13) şi deci nepregătiţi pentru a învăţa pe oameni.
Vesteau în Isus învierea din morţi. Mai de grabă, ,,proclamau în Isus învierea”. Apostolii predicau doctrina învierii ,,în Isus”, adică, în termeni ai învierii Sale, care servea ca dovadă a învierii generale a celor morţi, o doctrină pe care saducheii o respingeau. Vezi cap. 23,8. Pavel mai târziu socotea în evidenţă că învierea lui Hristos era o chezăşie că toţi vor învia din morţi (1 Cor. 15,16-23; Fil. 3,10.11).