4:25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?
Prin gura. Manuscrisele cele mai timpurii ale pasajului acestuia prezintă un text grecesc dificil care pare să fi fost denaturat. Manuscrisele ulterioare conţin un număr de variante care pare să fi fost încercări din parte cărturarilor de a îndrepta textul. Textul existent cel mai timpuriu este probabil cel mai bine tradus: ,,Care prin gura părintelui nostru David, servul Tău, prin Duhul Sfânt zicea…”, sau poate: ,,Care prin părintele nostru David, gura Duhului Sfânt, zicea…”.
Se întărâtă neamurile. [,,păgânii turbează”, KJV; ,,S-au întărâtat neamuri”, Nitz]. Citatul din v. 25,26 este din Psalmi 2,1.2 care fără îndoială şi-a avut aplicaţia sa primară la vreo revoltă contra regelui lui Israel. În timpul domniei lui David se menţionează astfel de conflicte cu Sirienii, Moabiţii, Amoniţii şi alţii care se angajau în revoltă zadarnică (2 Samuel 8). Aici psalmul e prezentat ca o paralelă la lupta conducătorilor iudei împotriva Domnului bisericii. O aplicaţie veche iudaică a Psalmului 2,1, probabil cel mai curând din secolul al 2-lea d.Hr., interpretează pe ,,păgâni” ca Gog şi Magog, care în gândirea iudaică urma să se opună lui Mesia când va fi venit (Talmud ‘Abodah Zarah 3b, ed. Soncio, p.8,9). Dacă o astfel de aplicaţie a acestui verset era curentă pe vremea apostolilor, aşa cum s-ar fi prea putut să fie, e de înţeles că Psalmi 2,1 ar putea să fie corespunzător aplicat de apostoli la aceia care deja se opuneau lui Mesia.