4:14 Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
Nu puteau să zică nimic. Literal, ,,ei nu aveau nimic de contrazis”. Dovada nu putea să fie combătută. Mai marii iudeilor nu puteau aduce acuzaţia de înşelăciune, aşa cum încercaseră să o facă în chestiunea învierii Domnului, deoarece chiar omul în chestiune stătea înaintea lor vindecat (vezi v. 16). Judecând din evenimentele următoare, probabil erau bărbaţi în acea mare adunare care într-adevăr gândeau că Dumnezeu lucra prin apostoli. Nu multă vreme după aceea Gamaliel a sugerat posibilitatea aceea (vezi cap. 5,34-39). Nu este exclus că erau alţii care, deşi tăceau, se temeau ca nu cumva să fie găsiţi că ,,luptau împotriva lui Dumnezeu” (v. 39; cf. v. 40).