3:21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
Cerul trebuie să-L primească. Ucenicii fuseseră martori la înălţarea lui Hristos la cer (cap. 1,9.17) şi ei şi-au dat seama că El trebuie să rămână în cer până la a doua Lui venire. Isus spusese ucenicilor Săi că era necesar ca El să plece de la ei (Ioan 14,1-6), dar chiar şi ei nu au înţeles până nu L-au văzut înălţându-se şi au înţeles că ei trebuie să aştepte revenirea Lui.
Aşezări din nou. [,,Restituire”, KJV; ,,Întocmire din nou”, Nitz]. Sau ,,restatornicire”. Hristos a murit ca Mântuitor al lumii şi de aceea restatornicirea făgăduită a fost făcută cu putinţă prin crucificarea Lui.
Aici Petru dă în formă embrionară ideea pe care o dezvoltă deplin şi în modul cel mai direct în 2 Petru 3,7-13. Cerurile noi şi pământul nou sunt o refacere, o restatornicire de la păcatul şi prăpădul care, ca rezultat al căderii omului în păcat, distrusese frumuseţea şi desăvârşirea creaţiunii originare (vezi Isaia 65,17-25; Mica 4,8).
Pasajul acesta nu învaţă, aşa cum au gândit unii, că în cele din urmă toţi oamenii vor fi mântuiţi. Dar exprimă ideea unei stări finale în care dreptatea şi nu păcatul va avea stăpânire asupra unei lumi izbăvite şi create din nou. El prezintă o ţintă supremă meritorie pentru experienţa creştină, rezultând din adevărata pocăinţă şi convertire şi oferă o şi mai extinsă creştere în înţelepciune şi sfinţenie în lumea viitoare de cum a fost uneori creştinătatea dispusă să scoată în evidenţă.
Despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu. [,,Pe care le-a spus Dumnezeu”, KJV; ,,Despre care timpuri a vorbit Dumnezeu”, Nitz]. Expresia aceasta poate fi înţeleasă că se referă fie la timpurile de restatornicire”, adică, actul divin de restatornicire prezis prin profeţie, sau la ,,toate lucrurile”, şi în acest caz îndreaptă atenţia la faptul împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu prin profeţi. Aici e o aserţiune clară că exprimările profeţilor sunt solii de la Dumnezeu. Dumnezeu e Cel care a vorbit prin profeţi (vezi 2Pet.1,21). Pasajul prezent e virtual identic cu Luca 1,70.
Tuturor. [,,Toţi, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p.10) omiterea acestui cuvânt.
Din vechime. [,,De când a început lumea”, KJV; ,,Din veac”, Nitz]. Sau, ,,din vechime”. Cuvintele acestea cuprind multele făgăduinţe neschimbătoare care au făcut să strălucească nădejdile poporului lui Dumnezeu în decursul veacurilor. Zaharia a văzut un început al împlinirii acestor făgăduinţe cu naşterea fiului său Ioan (Luca 1,70). Planul mântuirii fusese stabilit înainte de ,,întemeierea lumii” (Apoc. 13,8).