3:15 Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
Domnul vieţii. Gr. archegos tes zoes, care este mai bine tradus ,,autor al vieţii” (cf. Evrei 12,2; în cap.2,10 archegos e tradus ,,căpetenia”). Hristos este începătorul vieţii. ,,În Hristos este viaţă originară, neîmprumutată, nederivată” (DA 530). ,,Domnitorul vieţii”, ,,Căpetenia… mântuirii” (Evrei 2,10), este prin urmare, Cel de la care vine viaţa şi mântuirea. Hristos este clar prezentat ca Autor al vieţii. El însuşi a ridicat de repetate ori aceeaşi pretenţie emfatică (vezi Ioan 3,14.15; 5,26.40; 6,48.51). Iudeii aleseseră să păstreze în viaţă un ucigaş şi să dea morţii pe Autorul şi Dătătorul vieţii.
Dumnezeu L-a înviat. Că Tatăl a fost Cel care a înviat pe Hristos din morţi este de repetate ori afirmat în Noul Testament (Fapte 2,24; Rom. 6,4; 8,11). În acelaşi timp Isus declara că El Însuşi avea putere să-Şi dea viaţa şi să o ia iarăşi (Ioan 10,18). Aceste două declaraţii cu privire la înviere nu sunt contradictorii. Deşi Hristos avea viaţa în Sine, totuşi ca Fiu întrupat care ,,a luat chip de rob” (Filip. 2,7), El nu putea ,,să facă nimic de la Sine” (Ioan 5,19). Isus a exercitat puterea Sa divină numai la porunca Tatălui. Astfel deşi ,,Mântuitorul a ieşit din mormânt prin viaţa care era în Sine Însuşi” (DA 785), El a făcut lucrul acesta la chemarea lui Dumnezeu Tatăl Său.
Ai Lui. [,,Despre care”, KJV; ,,Pentru care”, Nitz]. Petru atestă din nou singurul fapt central că apostolii ştiau despre ce vorbeau. Ei cunoscuseră pe Domnul, ei Îl văzuseră pe Domnul, ei Îl văzuseră murind, şi-L văzuseră înviat.