3:12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, şi a zis norodului: Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
Pentru ce vă miraţi? Acesta este o întrebare asemănătoare cu aceea a îngerului: ,,De ce staţi şi vă uitaţi?” (cap. 1,11). În ambele locuri ideea este că martorii miracolului n-ar fi trebuit să fie aşa de uimiţi de eveniment aşa cum evident erau.
De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi? [,,De ce priviţi cu aşa zel la noi?, KJV; ,,Pentru ce pironiţi ochii la noi?”, Nitz]. Literal, ,,la noi de ce priviţi ţintă?” (vezi cap. 1,10). Nu unor oameni obişnuiţi ca Petru şi Ioan, ci numai unei puteri divine trebuie să i se pună în seamă minunea.
Cucernicia. [,,Sfinţenia”, KJV; ,,Temere de Dumnezeu”, Nitz]. Mai de grabă, ,,evlavia”, sau ,,devoţiunea”. Cuvintele lui Petru reamintesc teoria populară că dacă un om e îndeajuns de evlavios, Dumnezeu îl va asculta şi mari rezultate vor urma (vezi Ioan 9,31). Aici apostolul respinge orice idee de felul acesta. Nici un gest de evlavie personală nu i-ar fi fost de folos lui Petru; numai puterea lui Dumnezeu manifestată în numele lui Isus din Nazaret putea face lucrarea aceasta.