28:17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, când s-au adunat, le-a zis: Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile Romanilor.
După trei zile. Fără îndoială că Pavel a reînnoit întâi vechile cunoştinţe cu creştinii pe care îi întâlnise în alte locuri şi a făcut noi prieteni în comunitatea credincioşilor din Roma. Apoi a dorit să se întâlnească cu iudeii romani necreştini.
Mai marii iudeilor. Regula lui Pavel fusese totdeauna, ,,întâi iudeilor” (Romani 1,16; 2,9, cf. Fapte 13,5.14.46; 14,1; 17,1.2.10; 18,4 etc.). El invită acum pe bătrânii iudeilor să asculte o relatare directă a motivului pentru care se află la Roma. Pe cât se pare decretul lui Claudiu, care exilase pe toţi iudeii din Roma (cap. 18,2), fusese suspendat sau devenise fără efect.
Fraţilor. [,,bărbaţi şi femei”, KJV]. Vezi cap. 1,16.
Fără să fi făcut ceva. [,,nefăcând nimic”, KJV]. Pavel repetă susţinerea de nevinovăţie pe care
o făcuse în Ierusalim şi la Cezarea (vezi cap. 23,1; 24,12.13; 25,8.11; 26,4-7).
Împotriva norodului. Dificultăţile pe care Pavel le întâlnise erau de obicei produse de iudeii înşişi, ca la Antiohia în Pisidia (cap. 13,50), la Listra (cap. 14,19), la Tesalonic (cap. 17,5-8), la Berea (cap. 17,13.14) şi la Corint (cap. 18,12-17).
Obiceiurilor părinţilor noştri. Pavel credea cu sinceritate ceea ce învăţa, şi anume că Evanghelia lui Isus Hristos era o interpretare corectă a adevărurilor iudaismului (vezi cap. 23,1.6; 24,14-16; 26,5-7). Comparaţi cu acuzaţia adusă lui Ştefan (cap. 6,13.14).
Băgat la închisoare. Fără să dea amănunte despre ceea ce se petrecuse de la zarva din Ierusalim (cap. 21,27-36), Pavel atrăgea atenţia asupra rezultatelor umilitoare şi păgubitoare. În cursul ultimilor doi fusese un deţinut al romanilor, în lanţuri. Iudeii obţinuseră arestarea lui şi continua lor acuzare îl ţinuse în temniţă.