28:15 Din Roma ne-au ieşit înainte, până în Forul lui Apiu, şi până la Cele trei Cârciumi, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a îmbărbătat.
Ne-au ieşit înainte. [,,au venit să ne întâmpine”, KJV]. Potrivit cu Romani 16,3-15, Pavel avea printre credincioşii din Roma şi rude şi prieteni. Fără îndoială că unii dintre ei, al căror nume este raportat acolo, erau de faţă pentru a-l saluta pe Pavel la sosire.
Forul lui Apiu. Literal ,,locul pieţei lui Apiu”, după numele familiei căreia a fost numită vestita Via Appia, care ducea de la Roma la Brindisium. Cuvântul latin forum, ,,piaţă” a dat naştere cuvântului englez ,,borough” (,,burgh”), indicând un oraş. Numele oraşului şi al şoselei se referă probabil la Apius Claudius, vestitul cenzor roman. Forul lui Apiu era pe Calea apiană, cam la 40 de mile sud de Roma. Horaţiu vorbeşte dispreţuitor despre locul acela ca având din abundenţă cârciumi cu un prost renume şi frecventate de marinari (Satire, i. 5. 3. 4.). Aici îl aşteaptă pe Pavel o delegaţie din Roma.
Trei Cârciumi. [,,trei taverne”, KJV]. Latinescul taberna însemna mai mult decât o ,,cârciumă”; cuprindea prăvălii de tot felul. Aşezarea acestei localităţi nu e sigură, dar se spune că ar fi fost la aproximativ 30 mile sud de Roma (vezi p. 50). Aici, un alt grup de creştini l-a întâmpinat pe Pavel, probabil pentru că părăsise Roma mai târziu decât cei care l-au întâlnit la Forul lui Apiu. Acest mic orăşel e menţionat de Cicero (Scrisori către Aticus, ii. 10).
Auziseră despre noi. Pauza de o săptămână la Puzole dăduse timp ca vestea despre sosirea lui Pavel să ajungă la credincioşii din Roma, cu care Puzole, ca port maritim, era în continuă comunicare. Sosirea corăbiilor era transmisă mai departe, desigur cu explicaţii atât despre încărcătură, cât şi despre lista de pasageri.
A mulţumit lui Dumnezeu. Recunoştinţa lui Pavel pentru o călătorie terminată cu bine poate fi uşor apreciată de toţi creştinii care au trecut prin experienţe grele.
S-a îmbărbătat. [,,a prins curaj”, KJV]. De ani de zile, Pavel dorise să viziteze Roma şi să predice Evanghelia acolo (Romani 1,11-13). El trebuie să fie reflectat asupra contrastului dintre acea nerăbdătoare aşteptare şi realităţile legate de sosirea sa. Dar, în ciuda tuturor aparenţelor, Pavel a găsit motiv de îmbărbătare şi asigurare înnoită cu privire la conducerea lui Dumnezeu. El era priceput să găsească motive de speranţă în împrejurări din cele mai descurajatoare (vezi 2 Corinteni 4,7-10; AA 449). El era un creştin optimist incurabil.