27:2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.
Ne-am suit într-o corabie. Gr. epibaino, aici un termen tehnic însemnând ,,a îmbarca”, ,,a se urca la bord”.
Adramit. Un port maritim pe costa de nod-vest a Misiei din Asia Mică, la 50 de mile spre est de Troa. Era un centru comercial cu o oarecare însemnătate. Numele lui modern este Edremit. Acesta pare să fi fost portul de bază al corăbiei şi destinaţia ei de bază în acest voiaj.
Avea să meargă. Literal, ,,era pe punctul de a pleca”, cu referire la corabie. Sutaşul intenţiona să facă escală în diferite porturi în drumul său până va găsi o corabie care mergea la Roma.
Aveam cu noi. [,,fiind cu noi”, KJV]. Aceste cuvinte lasă să se înţeleagă că atât Aristarh, cât şi Luca, scriitorul naraţiunii, îl însoţeau pe Pavel. Legea romană prevedea că un cetăţean roman care călătorea ca deţinut putea fi însoţit de un sclav şi de un medic personal. Poate că Aristarh servea ca slujitor al lui Pavel şi Luca servea ca medic al său.
Aristarh. Un tovarăş de călătorie al lui Pavel. El fusese cu Pavel la Efes (cap. 19,29), apoi în Macedonia şi Grecia (cap. 20,4). A fost cu el în timpul primei lui întemniţări la Roma (Coloseni 4,10; Filipeni 24).