27:21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, şi a zis: Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
Nu mâncaseră de multă vreme. Adică echipajul şi probabil cea mai mare parte a pasagerilor, aşa cum reiese din versiunea greacă. Agitaţia şi dificultatea de a manevra corabia în timpul furtunii făcuseră dificile pregătirea şi consumarea de hrană. Fără îndoială că cei mai mulţi sufereau şi de rău de mare.
Pavel s-a sculat. De la respingerea sfatului său, pe când erau la Limanuri Bune, se pare că Pavel şi însoţitorii săi îi lăsaseră pe căpitan şi echipajul să procedeze după găsirea lor cu cale.
Trebuia să mă ascultaţi. ,,V-am spus eu” – cuvintele lui Pavel nu erau o mustrare sau cicăleală neplăcută, ci pentru a convinge personalul corăbiei să ia aminte la ceea ce era gata să spună. Dacă sfatul lui (v. 10) ar fi fot ascultat, primejdia şi spaima celor câteva zile trecute ar fi putut fi evitate. Ei ar face bine dacă ar lua aminte la noul sfat pe care avea să-l dea acum.
Să fi scăpat. [,,nu aţi dobândit” , KJV]. Sau ,,nu aţi fi dat de”.
Primejdie şi... pagubă. [,,pagubă şi pierdere” , KJV; ,,îndrăzneală şi pagubă”, Nitz.]. Ei pierduseră încărcătura şi uneltele (v. 18.19) şi acum părea că sunt pe punctul de a pierde şi corabia însăşi şi chiar propria lor viaţă (v. 20).