26:23 şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.
Hristosul. [,,Hristos”, KJV]. Literal ,,Hristosul” (vezi Mat 1,1).
Trebuia să pătimească. [,,trebuia să sufere”, KJV]. Suferinţele, moartea şi învierea lui Hristos erau tocmai punctele în discuţia dintre iudei şi Pavel. În gândirea mesianică iudaică nu era loc pentru un Mesia care suferă şi moare şi, deci, nu era un motiv ca Mesia să învie din morţi (vezi v. 6). Afirmaţia lui Pavel de aici este aproape identică cu cea a lui Isus pe drumul spre Emaus (vezi Luca 24,25-27). ,,Hristos crucificat” a fost totdeauna ,,o piatră de poticnire” pentru iudei (1 Corinteni 1,23). Vezi Fapte 13,27-37.
Cel dintâi din învierea morţilor. [,,cel dintâi care să învie, KJV]. Hristos este ,,pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15,20), ,,cel dintâi născut dintre cei morţi” (Coloseni 1,18). El a fost şi cel dintâi care să proclame că morţii vor trăi prin credinţa în El (Ioan 5,21-29; 11,23-26). Hristos nu a fost cel dintâi din punct de vedere temporal care a înviat dintre cei morţi. Moise vine mai întâi în înţelesul acesta (Luca 9,28-30; Iuda 9). Hristos a fost ,,cel dintâi” în importanţă şi ca autor al vieţii (Coloseni 1,15.16; 3,4). După ce a biruit moartea (Fapte 2,24; Apocalipsa 1,18), El a garantat viaţa tuturor celor care cred în El şi în puterea Lui. Învierea Lui a fot o chezăşie a învierii generale a celor drepţi (1 Corinteni 15,12-22). El e Cel care ,,a adus la lumină viaţa şi neputrezirea [nemurirea]” (2 Timotei 1,10).
Va vesti lumina. [,,va arăta lumina”, KJV]. Sau ,,va proclama lumina”. Evanghelia, tot atât de veche ca şi nevoia omului de un Mântuitor, e proclamată cu o nouă forţă în lumina morţii şi învierii Lui. Vezi Ioan 1,4-9.
Norodului. Adică iudeilor. Simeon numea pe pruncul Isus ,,lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului” Său ,,Israel (Luca 2,32).