26:19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
N-am vrut să mă împotrivesc. Pavel nu a lovit ,,cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş” (vezi v. 14). El s-a predat cu totul, ca răspuns la vedenia pe care Hristos i-a arătat-o. Atât de completă a fost această consacrare, încât de aici înainte Pavel n-a ezitat niciodată când drumul datoriei devenea clar. El cerea numai să ştie ce cerea Domnul şi apoi împlinea (vezi cap. 16,6-12). În tot cursul vieţii sale, unica lui întrebarea era: ,,Ce să fac, Doamne?” (cap. 22,10). El ar fi putut să aleagă să fie neascultător, dar ,,iubirea lui Hristos” îl constrângea (2 Corinteni 5,14).
Vedeniei cereşti. Vezi cap. 9,3-7. Aceasta nu era un vis. Saul a întâlnit literal pe Domnul său pe drumul către Damasc şi a ajuns să-L cunoască personal, într-un sens mai personal decât cei care-L cunoscuseră în trup. Pentru Pavel vedenia aceasta a rămas o realitate. El ştia în cine crezuse (2 Timotei 1,12).