26:10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
Şi aşa am şi făcut. Pare ciudat să gândeşti că Pavel, marele erou al bisericii primare, apostol al neamurilor şi autor aproape a unei treimi din Noul Testament, fusese cândva o stea strălucitoare pe firmamentul iudaismului, mult stimat printre iudei (vezi cap. 7,58; 8,1; 9,1.2; 22,4.5). El fusese cândva promovat într-o poziţie de cinste (cf. AA 102) şi însărcinat cu răspunderi importante (cap. 9,1.2) chiar de către oamenii care acum îl pârau cu atâta înverşunare sau de succesorii lor imediaţi. Lucrarea lui ca persecutor nu fusese rezultatul unei izbucniri de mânie, ci se constituia într-o campanie planificată a unui om evlavios, ambiţios să-şi servească poporul şi biserica şi cu totul hotărât în atingerea scopurilor. În plus, activităţile acestea avuseseră ca centru Ierusalimul, unde vrăjmaşii săi, cu atât mai înverşunaţi cu cât fuseseră prieteni cândva, unelteau acum să-l condamne la moarte (cap. 25,1-6).
Osândiţi la moarte. Numai moartea lui Ştefan este amintită în mod specific de Luca. Evident că erau şi alţii de a căror moarte fusese răspunzător Pavel.
Îmi dădeam şi eu votul. [,,consimţeam”, KJV]. Adică aprobam.