25:9 Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?
Bunăvoinţă. [,,plăcere”, KJV]. Sau ,,favoare” (vezi cap. 24,27). La început, Festus refuzase să răspundă solicitării iudeilor ca Pavel să fie adus la Ierusalim (cap. 25,3.4). Fie că fusese influenţat sau nu de acuzaţiile aduse împotriva lui Pavel, Festus şi-a dat seama mai mult ca până atunci de intensitatea sentimentului iudaic împotriva lui. Natural că tot ceea ce ar fi putut face Festus mai rezonabil pentru ca să placă iudeilor ar fi contribuit la succesul administraţiei sale.
Vrei să te sui? [,,vrei să mergi”, KJV]. Era clar că acuzaţiile aduse lui Pavel erau chestiuni de lege iudaică nu romană şi deci i se părea logic lui Festus să cerceteze chestiunea în Ierusalim, metropola iudaică.
Înaintea mea. Prezenţa lui Festus la cercetare era o garanţie că Pavel va rămâne în custodia şi sub protecţia romană. Totuşi, conducătorii iudei aveau să conducă procedura judiciară, iar Festus să fie mai mult în rolul de observator interesat. El nu-l transfera pe Pavel sub jurisdicţia iudaică, deşi propunerea implica o tendinţă de a încerca un astfel de transfer. Propunerea aceasta declara, de fapt, pe Pavel nevinovat de nici o ofensă ,,împotriva Cezarului”. Orice acuzaţii posibil vrednice de luat în seamă aveau de-a face cu legea şi obiceiurile iudaice. Deşi, ca reprezentant al Romei, Festus nu mai avea interes direct în procesul acesta, dorinţa lui de a câştiga favoarea conducătorilor noului său district administrativ îl făcea binevoitor să satisfacă dorinţele lor cât mai mult cu putinţă. Aparent, propunerea nu era întemeiată pe bănuiala că Pavel era de fapt vinovat de vreo faptă clară sau de vreo intenţie de a comite vreun astfel de act, ci numai ca un expedient politic.