25:10 Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
Eu stau. Literal ,,[am stat şi] stau şi mai departe”. De la început, Pavel fusese deţinut de romani. El scăpase de la o biciuire brutală pe temeiul faptului că era cetăţean roman. Poate că avea în minte făgăduinţa divină din cap. 23,11, deşi nu dă nici o indicaţie cu privire la ea aici. Fusese ţinut ca arestat timp de doi ani de către romanii care acţionau pe temeiul autorităţii Cezarului. Lucrul acesta îl reaminteşte guvernatorului roman şi refuză să stea la judecată înaintea unor oameni a căror complicitate la uneltirea de a-l asasina era deja cunoscută (vezi cap. 23,12-15.30; 25,2.3).
Scaunului de domnie. Sau ,,tribunalului”. Pavel prefera cinstea legii romane în locul animozităţii capricioase a compatrioţilor săi furioşi, care nu cunoşteau altă lege decât propriile lor prejudecăţi egoiste şi iresponsabile.
Acolo trebuie să fie judecat. Şi anume ca cetăţean roman.
Pe iudei. [,,iudeilor”, KJV]. Pavel neagă pe scurt toate acuzaţiile prezentate împotriva lui. Nici
o vătămare nu fusese adusă persoanelor, proprietăţii, caracterului sau religiei iudaice din cauza lui.
După cum ştii şi tu foarte bine. Pavel ştia că motivul pentru care Festus a făcut propunerea menţionată în v. 9 era să-i câştige pe iudei.