24:6 şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:
A cercat. [Se apucase, KJV.] Literal, ,, a încercat”. Vrăjmaşii introduc acum presupusa crimă care dusese la arestarea lui (vezi cap. 21,21,28).
Să spurce. [Să profaneze, KJV.] Gr. babeloo, ,,a profana”, ,,a pângări”. E înrudit cu un cuvânt care înseamnă ,,prag”. În felul acesta, verbul înseamnă ,,a trece peste prag”. Pavel era acuzat că ar fi dus persoane dintre neamuri dincolo de hotarul din curtea Templului, dincolo de care numai iudeilor le era permis să treacă (vezi Vol. V, p. 67) şi în felul acesta profanându-l. Acuzaţia ridicată aici împotriva lui Pavel era foarte serioasă, atât sub legea romană, cât şi sub cea iudaică. Vezi ilustraţie din faţa p. 449.
Am pus mâna pe el. [L-am luat, KJV.] Gr. krateo, ,,a lua”, ,,a pune mâna pe”, implicând folosirea forţei. Ei zugrăvesc pe Pavel drept un criminal primejdios, prins cu forţa.
Am vrut să-l judecăm. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte şi a tuturor celor care urmează, până la cuvintele ,,să vină înaintea ta”, inclusiv, din v. 8. Totuşi, pasajul acesta recapitulează evenimente, deşi din punctul lui Tertul de vedere, pe care Luca deja le relatase ca fiind întâmplate (cap. 21,32 la 23,30). Versetele 6-8 portretizează pe Tertul ca explicând pentru ce devenise necesar să-l deranjeze pe Felix cu cazul acesta. Clienţii lui intenţionau să se ocupe ei înşişi de Pavel, Lisias se amestecase.
După legea noastră. Legea iudaică nu prevedea executarea unui om pentru că era ,,o ciumă”, adică un pericol public. Legile VT sunt cinstite, nobile, explicite. Dar cea mai bună lege, ca şi cea mai bună doctrină, poate deveni în mâna oamenilor îndărătnici şi intoleranţi un instrument de prigonire. Totuşi, în caz de profanare a Templului, legea romană permitea iudeilor să execute pe vinovat, chiar dacă ar fi fost roman (vezi Vol. V, p. 67).