24:25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.
Vorbea. [,,argumenta”, KJV]. Educaţia primită de Pavel, mai ales lângă Gamaliel la Ierusalim, fără îndoială că dezvoltase puterile naturale ale minţii şi abilitatea de a ţine cuvântări publice. Contactul lui personal cu Domnul în viziune, pe drumul spre Damasc, şi în templul din Ierusalim (cap. 9,4-6; 22,17.19) şi puterea întăritoare a Duhului Sfânt îi dăduseră o concepţie clară cu privire la adevăr, făcând posibilă o prezentare logică a adevărurilor evanghelice vitale care era atât de scumpe inimii sale. Anii de experienţă în lucrarea de predicare făcuseră ca felul în care prezenta el Evanghelia să reprezinte o forţă de câştigare a oamenilor la Dumnezeu.
Neprihănire. Gr. dikaiosune (vezi Rom 1,17). Aici, este evident că Pavel vorbeşte despre o atitudine dreaptă şi o purtare corectă faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. În acest cuvânt, Luca însumează expunerea de către Pavel a marilor adevăruri ale Legii şi Evangheliei (vezi Mica 6,8; Matei 22,36-40). Conştiinţa lui Felix trebuie să fi fost zguduită când a reflectat asupra propriei sale purtări (vezi Fapte 24,2). Nu e de mirare că s-a cutremurat când vorbea Pavel şi şi-a închipuit cum propria sa persoană stă la bara judecăţii, înaintea lui Dumnezeu.
Înfrânare. [,,temperanţă”, KJV]. Gr. egkrateia, ,,stăpânire de sine” sau stăpânirea apetitului şi a pasiunilor (vezi Gal 5,23). Această trăsătură de caracter este deosebit de importantă pentru un conducător, şi este sigur că Pavel i-a explicat lui Felix cum poate ajunge la ea.
Judecata. Gr. krima, sentinţa venită în urma judecăţii (vezi Ioan 9,39), aici, judecata finală. Felix stă acum în poziţia de judecător. Atunci va sta ca acuzat la bara judecăţii lui Dumnezeu. Lăcomia, cruzimea şi desfrânarea lui Felix (Tacit, Annals XII.54; History, V.9) făceau solia lui Pavel cât se poate de potrivită. Pavel fie cunoştea caracterul omului căruia îi vorbea, fie era îndemnat de Duhul Sfânt să sublinieze chiar lucrurile de care avea nevoie Felix. Pavel nu era numai un învăţător de etică, el nu se mărginea să aducă argumente abstracte despre frumuseţea şi utilitatea dreptăţii [,,neprihănirii”] şi cumpătării. Cuvintele lui erau cât se poate de practice şi constituiau invitaţia Cerului adresată lui Felix şi soţiei lui de a se întoarce la adevăratul Dumnezeu.
Îngrozit. [,,a tremurat”, KJV]. Gr. phobosem, ,,îngrozit”, ,,înspăimântat”. Cuvântul denotă agitaţie nu de natură fizică, ci mintală. Duhul Sfânt lucra asupra conştiinţei frământate a procuratorului, mustrându-l ,,de păcat, de dreptate şi de judecată” (Ioan 16,8). Ca şi demonii, Felix credea şi se cutremura (Iacov 2,19), în spirit. Guvernatorul, care nu recunoştea că Pavel avea dreptate în speranţa de a câştigă o sumă de bani pentru eliberarea lui, tremura la gândul că avea să dea socoteală înaintea Judecătorului universului.
Când voi mai avea vreme. [,,la un timp potrivit”, KJV]. Felix a înăbuşit glasul conştiinţei prin amânarea unei decizii personale. El n-a respins direct chemarea Duhului Sfânt, ci oscilând în faţa unei decizii pentru ceea ce este bine, s-a hotărât să amâne lucrarea chinuitoare a punerii în ordine a treburilor lui personale. ,,Timpul cel mai potrivit” pentru această sarcină adesea neplăcută e totdeauna cel prezent, dar pentru omul cu conştiinţa vinovată, prezentul e mereu un timp foarte nepotrivit şi tulburător.
Te voi chema. Felix l-a chemat pe Pavel iarăşi şi iarăşi (v. 26), dar niciodată nu a ajuns la punctul hotărârii. El n-a găsit niciodată ,,timpul potrivit” despre care vorbea.