24:21 afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.
Afară numai. Unii au dedus din afirmaţia v. 21 ideea că ceea ce spune Pavel aici constituie o recunoaştere a unei purtări necorespunzătoare. Dar lucrurile nu stau aşa. Dacă ar fi fost ceva de mustrat în declaraţia sa făcută înaintea consiliului (cap. 23,6), acuzatorii săi ar fi făcut cu siguranţă un cap de acuzare. În schimb, au evitat înadins să menţioneze incidentul care, de fapt, îi punea în încurcătură. Nu numai atât, dar o relatare a întâmplării ar fi dovedit că ei înşişi erau împărţiţi în ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia lui Pavel şi că subiectul adevărat era un punct de teologie iudaică. Dacă Pavel a relatat întreaga întâmplare, cum e probabil, el a dovedit prin aceasta că ei nu aveau împotriva lui o acuzaţie pe care un tribunal roman să o ia în consideraţie. În ce priveşte reacţia lui Felix, vezi v. 22.