24:15 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
Nădejdea. Vezi Romani 5,4.5. Fără nădejdea învierii şi a vieţii viitoare atât creştinismul, cât şi iudaismul îşi pierd sensul (vezi 1 Corinteni 15,14.32; Tit 2,13; 1 Ioan 3,3). Nădejdea este una dintre virtuţile creştine (Psalmi 146,5; Zaharia 9,12; 1 Corinteni 13,13; Galateni 5,5; Evrei 6,19; 1 Petru 1,3). Pentru cei care nu au nădejde şi sunt ,,fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2,12), în cel mai bun caz viaţa nu poate fi decât o experienţă zadarnică.
O au şi ei. [,,îngăduie”, KJV]. Gr. prosdechomai, ,,a admite”, ,,a aştepta”. Se pare că Pavel vorbeşte despre acuzatorii săi, cel puţin fariseii dintre ei, prezenţi în sala de judecată (vezi cap. 23,6). Iudeii, în general, credeau în înviere (vezi Isaia 26,20; Dan 12,2.13; cf. 2 Macabei 7,9; Enoh 91,19; Psalmi 3,16 [,,vezi vol. V, p. 86, 87, 90]).
[,,A morţilor”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Iudeii erau aproape singurii printre oamenii din vremea aceea în ce priveşte certitudinea cu care învăţau despre învierea trupului. Ideea vieţii viitoare era mai puţin distinctă în anumite privinţe pentru egipteni, babilonieni, perşi şi greci (vezi cap. 17,32). Platoniştii şi chiar stoicii romani n-aveau o învăţătură clar definită cu privire la viaţa de după moarte, iar cinicii şi epicurienii respingeau ideea.
Nedrepţi. Doctrina lui Pavel era că nu numai cei drepţi (1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,16), dar şi cei nedrepţi (cf. Daniel 12,2) vor fi înviaţi. Învierea va avea loc separat pentru fiecare categorie, după cum şi răsplătirile erau distincte (Romani 2,5-10). Ioan arată că cele două învieri sunt separate de un interval de timp de o mie de ani (Apocalipsa 20,3-10). Menţiunea lui Pavel despre învierea celor nedrepţi trebuie să fi zguduit conştiinţa lui Felix (vezi Fapte 23,24; 24,2).