Printable ModeFaptele Apostolilor, 24
|
24:1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. După cinci zile. Adică după sosirea lui Pavel la Cezarea (vezi v. 11). Cinci zile n-ar fi fost un timp prea lung pentru a pregăti acuzaţii formale şi a întruni un purtător de cuvânt profesionist, competent, pentru a prezenta cazul (cf. cap. 21,17, 18, 27; 24,11). A venit. [A coborât, KJV.] Adică de la Ierusalim, la capitala romană, Cezarea, pe ţărmul mării. Anania. Vezi cap. 23,2. Marele preot nu urma să fie amabil faţă de Pavel, care îl numise ,,perete văruit” (cap. 23.3). Bătrâni. Vezi cap. 23,14. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) exprimarea ,,unii bătrâni”. Nu e probabil ca Anania, saducheu, să fi adus mulţi farisei din consiliul de la Ierusalim, deoarece fariseii luaseră apărarea lui Pavel (vezi cap. 23.9). Vorbitor. [Orator, KJV; Retor, Nitz.] Gr. rthetor, ,,un vorbitor”, ,,un orator”. Un rethor era un avocat, un apărător profesionist. Titlul acesta nu e folosit niciodată în NT pentru ,,predicatorul” sau ,,crainicul” (gr. kerux 1 Timotei 1,7) soliei Evangheliei, şi nici pentru Hristos, ,,avocatul nostru” (gr. parakletos 1 Ioan 2.1; vezi Matei 5,4). Tertul. Numele este latin, un diminutiv de la Tertius, însemnând ,,al treilea”. Comparaţi Secundus, ,,al doilea” (cap. 20,4). La fiecare tribunal provincial erau la dispoziţie oameni versaţi în felul de vieţuire roman, pentru a vorbi pentru provincialii ne-romani. Tertul se poate să fi fost un iudeu versat în procedura legală romană sau un roman familiarizat cu doctrina iudaică. Dacă era roman, folosirea lui ,,noi”, ,,nouă” şi ,,nostru” poate lăsa a se înţelege că el era un prozelit la iudaism sau se poate ca el să fi folosit aceste pronume numai pentru a scoate în evidenţă că vorbea în favoarea clienţilor săi. Au adus... plângere. [Care a informat, KJV.] Versiunea greacă e la plural, incluzând pe Anania, bătrânii şi pe Tertul. Întreaga delegaţie s-a unit pentru a aduce acuzaţii împotriva lui Pavel. Ca în cap. 25,2.25, Gr. emphanizo, ,,informat”, e folosit pentru aducerea unei acuzaţii formale. 24:2 Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. A fost chemat. Probabil o referire la faptul că Pavel a fost chemat din detenţia lui la audiere. A început să-l pârască. Cuvântarea lui Tertul, deşi a început cu o linguşire excesivă, a fost o cuvântare de acuzare. Era un lucru obişnuit de a începe cuvântări de felul acesteia cu linguşiri (vezi Cicero, De Oratore ii. 80). Relatarea lui Luca a cuvântării (v. 2-8) e fără îndoială un scurt sumar în care sunt păstrate numai punctele principale ale cuvântării. O mare pace. [O mare linişte, KJV; Multă pace, Nitz.] Literal ,,multă pace”. În această perioadă de amurg a istoriei iudaice, Palestina numai de pace nu s-a bucurat. Revolta mocnea pe dedesubt şi peste şapte sau opt ani, aceasta urma să izbucnească în rebeliune (vezi Vol. V, p. 7073). Pacea de care se bucura ţara era o pace romană, impusă cu forţa armelor. Felix de repetate ori suprimase diferiţi mesia politici şi zdrobise coloana vertebrală a revoltelor incipiente împotriva autorităţii romane (vezi Josephus, Antiquities xx. 8. 6. 7; War ii. 13. 2 [253]). Neamul acesta. Gr. ethnos, termenul obişnuit prin care iudeii se refereau la neamuri. Scriitorii NT de obicei numesc pe iudei ,,popor”, gr. laos (vezi cap. 10,2; 26,17.23). Când ethnos e folosit de iudei cu privire la propria lor naţiune de obicei e în prezenţa neamurilor sau cu privire la ele (vezi Luc. 7,5; 23,2). Îngrijirile. [Providenţa, KJV.] Gr. pronoia, ,,previziune”, ,,grijă providenţială”. 24:3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul. Prea alesule. [Prea nobilule, KJV.] Gr. kratistos, ,,prea nobil”, ,,prea ilustru”, un cuvânt folosit şi de Lisias, cu privire la Felix, în scrisoarea sa (cap. 23,26) şi redat ,,prea alesule”. Cuvântul nu denotă caracterul, ci poziţia socială. E la fel este aplicat de Pavel lui Festus (cap. 26,25). 24:4 Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. Să nu te ţin prea mult. [Să nu fiu... plictisitor, KJV.] Gr. egkopto, ,,a împiedica”, ,,a reţine”. Tertul spune despre Felix că ar fi ocupat cu menţinerea păcii şi promovarea reformelor (vezi v. 2) şi că el are puţin timp pentru lucruri neînsemnate, ca de pildă problema de faţă. El în felul acesta lasă să se înţeleagă că se doreşte o decizie promptă în favoarea clienţilor săi. Bunătate. [Clemenţă, KJV.] Gr. epieikeia, ,,blândeţea”, ,,bunătatea”, ,,delicateţea” (vezi 2 Corinteni 10,1). Aici, ,,amabilitatea” ar fi o bună traducere. Tertul urmăreşte să-i orbească ochii lui Felix faţă de fapte în acest caz, prin saturarea aerului sălii de judecată cu linguşeli. 24:5 Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor, Am găsit. Afirmaţia implică o cercetare îngrijită, având ca rezultat dovezi că Pavel e un om stricat, aşa cum pretind ei. Omul acesta, care este o ciumă. [Omul acesta ciumat, KJV; Aducător de pieire, Nitz.] Gr. loimos, ,,ciumă”, ,,flagel”, literal, ,,o ciumă”. În 1Macabei 10,61, loimos e folosit cu privire la criminali. Pune la cale răzvrătiri. ]Un instigator la răzvrătire, KJV; Îndemnând la răscoală, Nitz.] Sau ,,un agitator”, o acuzaţie gravă care, aşa cum sperau acuzatorii lui, urma să pună pe Pavel în conflict direct cu legea romană. Pavel era ,,aducător de pieire”, în ochii iudeilor, dar nu ai romanilor. Totuşi, Felix era cunoscut că proceda scurt cu răzvrătitorii (vezi v. 2) şi dacă Tertul putea să-l convingă de această acuzaţie soarta lui Pavel era hotărâtă. Comparaţi acuzaţiile aduse împotriva Domnului, înaintea lui Pilat (vezi Luca 23,2). Printre toţi iudeii. Mii de iudei din străinătate, fiind adunaţi la Ierusalim pentru sărbătorile anuale, veştile despre zarva care însoţise lucrarea lui Pavel în locuri ca Filipi (cap. 16,16–24), Tesalonic (cap. 17,5–9), Corint (cap. 18,12–17) şi Efes (cap. 19,8-10.13 la 20,2), cu siguranţă ajunseseră la urechile conducătorilor. Tulburările acestea puteau fi interpretate ca rezultând din purtarea răzvrătită a lui Pavel şi, astfel, să pară că dau sprijin acuzaţiei aduse împotriva lui. Tertul se poate să fi citat anumite incidente şi le-a folosit cât a putut mai mult, dându-le cea mai rea interpretare cu putinţă (cf. cap. 24,28). Tot pământul. [Lumea, KJV; Tot pământul locuit, Nitz.] Gr. oikoumene, aici însemnând Imperiul Roman (vezi Luca 2,1). Mai marele. [Căpetenie de bandă, KJV.] Gr. protostates, ,,cineva care stă în primul rând”, ,,un om de rândul întâi” şi astfel, ,,conducător”. În Istoria lui Tucidide, v.71, protostates, de la aripa dreaptă e responsabil pentru direcţia urmată la înaintare sau atac. Aici, cuvântul e folosit metaforic. Partidei. [Sectei, KJV.] Vezi cap. 5,17. Nazarinenilor. Aplicat la creştini numai aici, ca urmaşi ai lui Isus din Nazaret. În decursul sec. al II-lea şi al III-lea a fost o sectă de creştini iudei numiţi Nazareni, dar aici se face referire la creştini simplu ca atare, indiferent că erau iudei sau neamuri (vezi Vol. V, p. 55). Vezi Matei 2,23, unde termenul ,,nazarinean” este aplicat lui Isus, ca rezident din Nazaret. Cuvântul nu are nici o legătură cu termenul ,,nazireu” (vezi Numeri 6,2; Matei 2,23), nici nu poate fi arătat ca fiind înrudit cu cuvântul ebraic nasar ,,a ţine”, ,,a păzi”, ,,a veghea”, ,,a observa”. 24:6 şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră: A cercat. [Se apucase, KJV.] Literal, ,, a încercat”. Vrăjmaşii introduc acum presupusa crimă care dusese la arestarea lui (vezi cap. 21,21,28). Să spurce. [Să profaneze, KJV.] Gr. babeloo, ,,a profana”, ,,a pângări”. E înrudit cu un cuvânt care înseamnă ,,prag”. În felul acesta, verbul înseamnă ,,a trece peste prag”. Pavel era acuzat că ar fi dus persoane dintre neamuri dincolo de hotarul din curtea Templului, dincolo de care numai iudeilor le era permis să treacă (vezi Vol. V, p. 67) şi în felul acesta profanându-l. Acuzaţia ridicată aici împotriva lui Pavel era foarte serioasă, atât sub legea romană, cât şi sub cea iudaică. Vezi ilustraţie din faţa p. 449. Am pus mâna pe el. [L-am luat, KJV.] Gr. krateo, ,,a lua”, ,,a pune mâna pe”, implicând folosirea forţei. Ei zugrăvesc pe Pavel drept un criminal primejdios, prins cu forţa. Am vrut să-l judecăm. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte şi a tuturor celor care urmează, până la cuvintele ,,să vină înaintea ta”, inclusiv, din v. 8. Totuşi, pasajul acesta recapitulează evenimente, deşi din punctul lui Tertul de vedere, pe care Luca deja le relatase ca fiind întâmplate (cap. 21,32 la 23,30). Versetele 6-8 portretizează pe Tertul ca explicând pentru ce devenise necesar să-l deranjeze pe Felix cu cazul acesta. Clienţii lui intenţionau să se ocupe ei înşişi de Pavel, Lisias se amestecase. După legea noastră. Legea iudaică nu prevedea executarea unui om pentru că era ,,o ciumă”, adică un pericol public. Legile VT sunt cinstite, nobile, explicite. Dar cea mai bună lege, ca şi cea mai bună doctrină, poate deveni în mâna oamenilor îndărătnici şi intoleranţi un instrument de prigonire. Totuşi, în caz de profanare a Templului, legea romană permitea iudeilor să execute pe vinovat, chiar dacă ar fi fost roman (vezi Vol. V, p. 67). 24:7 dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă, Căpitanul. Vezi cap. 22,24. Cu mare silă. Realitatea era că iudeii fuseseră vinovaţi de violenţă. Totuşi ei ar fi interpretat în chip natural orice amestec în planurile lor, ca ,,violenţă”. 24:8 şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi. A poruncit pârâşilor lui. Lisias nu poruncise aşa până nu a devenit evident că iudeii unelteau să-l asasineze pe Pavel (vezi cap. 23,30). Dacă-l vei cerceta. [La cercetarea căruia, KJV.] Adică a lui Pavel, aşa cum clarifică forma singulară a cuvântului grec pentru ,,căruia”. Antecedentul evident nu poate fi Lisias din v. 7, care deja se declarase în favoarea eliberării lui Pavel (cap. 23,29) şi care mai înainte, dovedise intenţia sa de a proteja pe Pavel de orice rău (vezi cap. 21,31-40; 22,24; 23,23-31). În schimb, antecedentul este cuvântul ,,om” (Pavel) din v. 5, cum este şi al lui ,,care” şi ,,pe care” din v. 6. O examinare atentă a pronumelor din v. 6-8 tinde să susţină concluzia că o parte din versetele acestea nu erau în textul originar al Faptelor (vezi v. 6). 24:9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile. S-au unit la învinuirea aceasta. [Au consimţit la, KJV; Se învoiseră, Nitz.] Sau s-au unit la acuzare. Tertul era purtătorul de cuvânt al iudeilor şi ei au confirmat presupusul adevăr al celor afirmate mai înainte. 24:10 După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. După ce... Pavel a răspuns. [Apoi Pavel, KJV.] Apărarea lui Pavel este o categorică tăgăduire a acuzaţiei aduse împotriva lui (vezi v. 17,13). El prezintă patru puncte: (1) el venise la Ierusalim ca să se închine şi să aducă ,,milostenii” şi ,,daruri” (v. 11,17); (2) nu făcuse nici o tulburare (v. 12,18); (3) el somează pe acuzatorii săi să-şi dovedească acuzaţiile, aducând martori (v. 13,19); (4) el insistă că singura lui vină e de a asculta de Dumnezeu şi de Legea Lui şi de a crede în înviere (v. 14,15.21). Prima jumătate a apărării sale este evident o afirmaţie generală (v. 11-16), iar ultima jumătate, o repetare detaliată a punctelor prezentate în acea declaraţie (v. 16-21). Dezbaterea probabil a avut loc în limba greacă. Dacă Pavel ar fi vorbit limba latină, Luca fără îndoială ar fi notat aceasta, cum a făcut-o când Pavel a folosit ebraica (cap. 21,40). De mulţi ani eşti judecătorul. Felix se poate să fi fost procurator de vreo şase sau opt ani la data aceasta, mai îndelungat decât cei mai mulţi procuratori ai Iudeii (vezi Vol. V, p. 76). Pe lângă faptul că a servit pe propriul său ţinut ca guvernator, Felix probabil fusese câtva timp co-procurator cu Cumanus (Tacit, Annals xii. 54). Răspunde. Gr. apologeomai, ,,a-şi face apărarea”. Pavel afirmă ,,cu încredere” [,,voios”] că Felix e vrednic de încrederea sa. El mai ştia şi faptul că Felix înţelegea felul de viaţă iudaic. Dar curajul lui se baza pe garanţia dăinuitoare a protecţiei divine (cap. 23,11). 24:11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poţi încredinţa de lucrul acesta de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Douăsprezece zile. Printr-un calcul estimativ, întreaga perioadă de când Pavel sosise la Ierusalim pare să fie fost de 14 zile, care pot fi enumerate după cum urmează, ziua 1, sosirea la Ierusalim şi primirea de către fraţi (cap. 21,17); ziua 2, adunare cu apostolii în Ierusalim (v. 18-25); zilele 3-7 (aproximativ; cf. AA 406), cinci din cele şapte zile de curăţire (v. 26.27); ziua 7 (aproximativ), atac din partea iudeilor, salvare din partea lui Lisias (v. 27-33); ziua 8, apărarea lui Pavel înaintea Sinedriului (cap. 22,30 la 23,11); ziua 9, complotul pentru uciderea lui Pavel pus la cale şi descoperit (v. 12-22) şi plecarea lui Pavel la Cezarea prin Antipatrida (v. 31); ziua 10, sosirea la Cezarea şi prezentarea înaintea lui Felix (v. 32.33); zilele 10-14, cele cinci zile din cap. 24,1. E cu putinţă ca Pavel să nu fi socotit ziua sosirii sale în Ierusalim sau ziua judecării sale înaintea lui Felix, ci să se refere la cele 12 zile intermediare. Te poţi încredinţa. [,,poţi înţelege”, KJV]. Felix ar fi putut verifica uşor această afirmaţie. De fapt, nu fusese timp pentru a porni o răscoală. Într-adevăr, scopul venirii la Ierusalim a lui Pavel fusese cu totul diferit (vezi v. 11.17) şi Felix ştia că iudeii din toată lumea veneau la Ierusalim să se închine şi să aducă daruri. Să mă închin. Acesta era motivul principal al lui Pavel pentru care a mers la Ierusalim. Era absurd să se creadă că un om intra în Templu ca să se închine lui Dumnezeu, ca imediat după aceea să se schimbe şi să-l spurce. 24:12 Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod. Nu m-au găsit nici. Aici Pavel începe să nege categoric şi complet toate acuzaţiile făcute în mod în general şi apoi mai amănunţit (vezi v. 10). Nimeni nu putea să spună că-l văzuse pe Pavel făcând vreunul dintre lucrurile de care îl acuzau duşmanii lui. Afirmaţiile lui Pavel puteau fi şi dovedite. Nu erau martori care să dovedească faptul că Pavel vorbise sau se purtase în vreun fel care să fie jignitor (să constituie o ofensă). Făcând răscoală în popor. [,,răsculând poporul”, KJV]. Literal, ,,stârnind o gloată”. Iudeii erau cei care strânseseră gloata pentru a-l ataca pe Pavel (cap. 21,27.28). 24:13 Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. Dovedi. Gr. paristemi, aici însemnând expunerea formală de dovezi punct cu punct. Iosif foloseşte paristemi cu privire la şirul de dovezi că iudei fuseseră aţâţaţi să se revolte din cauza administraţiei rele a romanilor (Life, 6). 24:14 Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci, Mărturisesc. Gr homologeo, ,,a declara”, ,,a mărturisi”. Pavel nu a mărturisit în sensul de a admite vreun detaliu al acuzaţiei aduse împotriva lui. Slujesc. [,,mă închin”, KJV]. Pavel recunoaşte că se închină lui Dumnezeu potrivit ,,căii ,,nazarinenilor” (v. 5). Dar nu exista la data aceea nici o lege, iudaică sau romană, care să incrimineze pe cineva care ar fi devenit nazarinean sau creştin. Iudeii nu ceruseră un verdict pe temeiul faptului că Pavel era creştin. Dumnezeul părinţilor mei. Pavel arată insistent că nu se depărtase de credinţa lui Israel, devenind nazarinean. El continua să se închine aceluiaşi Dumnezeu. El neagă faptul că ar fi eterodox. Calea. Virtual un termen tehnic pentru creştinism (vezi cap. 9,2). Partidă. [,,erezie”, KJV]. Gr. hairesis, aici însemnând ,,sectă” (vezi cap. 5,17; cf. cap. 24,5). Cred tot. [,,crezând toate lucrurile”, KJV]. Pavel nu numai că se închină aceluiaşi Dumnezeu, dar are credinţă şi încredere în Vechiul Testament, Scripturile iudaice. Pavel dă aici o dezminţire cu privire la susţinerea că Vechiul Testament este inferior ca valoare pentru creştini. Toţi cei care, ca şi Pavel, se întorc la Hristos pentru mântuire fac bine dacă imită exemplul lui de a ,,crede tot ce este scris în Lege şi în Prooroci” (vezi Luca 24,27). În Lege. Literal, ,,potrivit cu Legea” (vezi Luca 24,44). Aşa cum e folosit aici, în combinaţie cu ,,proorocii”, ,,Legea” este un termen tehnic pentru Pentateuc, cele cinci cărţi ale lui Moise. Legea şi proorocii constituie două dintre cele trei subîmpărţiri ale Vechiului Testament ebraic şi când e folosită, ca aici, la modul general, expresia este echivalentă cu ,,Vechiul Testament”. Legea arăta adevăratul drum şi proorocii ilustrau şi amplificau Legea. Pavel credea în toate acestea. El nu era eretic. El spunea că Vechiul Testament, autoritatea supremă a iudaismului, confirmă deplin credinţa şi practica lui de creştin. 24:15 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. Nădejdea. Vezi Romani 5,4.5. Fără nădejdea învierii şi a vieţii viitoare atât creştinismul, cât şi iudaismul îşi pierd sensul (vezi 1 Corinteni 15,14.32; Tit 2,13; 1 Ioan 3,3). Nădejdea este una dintre virtuţile creştine (Psalmi 146,5; Zaharia 9,12; 1 Corinteni 13,13; Galateni 5,5; Evrei 6,19; 1 Petru 1,3). Pentru cei care nu au nădejde şi sunt ,,fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2,12), în cel mai bun caz viaţa nu poate fi decât o experienţă zadarnică. O au şi ei. [,,îngăduie”, KJV]. Gr. prosdechomai, ,,a admite”, ,,a aştepta”. Se pare că Pavel vorbeşte despre acuzatorii săi, cel puţin fariseii dintre ei, prezenţi în sala de judecată (vezi cap. 23,6). Iudeii, în general, credeau în înviere (vezi Isaia 26,20; Dan 12,2.13; cf. 2 Macabei 7,9; Enoh 91,19; Psalmi 3,16 [,,vezi vol. V, p. 86, 87, 90]). [,,A morţilor”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Iudeii erau aproape singurii printre oamenii din vremea aceea în ce priveşte certitudinea cu care învăţau despre învierea trupului. Ideea vieţii viitoare era mai puţin distinctă în anumite privinţe pentru egipteni, babilonieni, perşi şi greci (vezi cap. 17,32). Platoniştii şi chiar stoicii romani n-aveau o învăţătură clar definită cu privire la viaţa de după moarte, iar cinicii şi epicurienii respingeau ideea. Nedrepţi. Doctrina lui Pavel era că nu numai cei drepţi (1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,16), dar şi cei nedrepţi (cf. Daniel 12,2) vor fi înviaţi. Învierea va avea loc separat pentru fiecare categorie, după cum şi răsplătirile erau distincte (Romani 2,5-10). Ioan arată că cele două învieri sunt separate de un interval de timp de o mie de ani (Apocalipsa 20,3-10). Menţiunea lui Pavel despre învierea celor nedrepţi trebuie să fi zguduit conştiinţa lui Felix (vezi Fapte 23,24; 24,2). 24:16 De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. De aceea. [,,în această”, KJV]. Adică având în vedere credinţa, nădejdea şi evlavia despre care vorbise el mai înainte (v. 14.15). Mă silesc. [,,mă străduiesc”, KJV]. Gr. askeo, ,,a exercita”, ,,a se strădui”. Pavel ia în serios doctrinele şi practicile sale religioase. Pentru el, religia este mai mult decât un sistem filozofic; ea este un mod de viaţă. El depune eforturi susţinute ca să ajungă să biruie în lucrurile spirituale, pe care le consideră vitale pentru fericirea sa (vezi Matei 7,24-27; Filipeni 2,12.13; 3,7-15). Cuget. [,,conştiinţă”, KJV]. Pentru Pavel, conştiinţa, capacitatea de a face deosebire între bine şi rău era de o importanţă supremă (1Timotei 1,5; 3,9; Evrei 9,14). Din nou el susţine că avea o conştiinţă [,,cuget”] curată înaintea lui Dumnezeu până în clipa de faţă (Fapte 23,1; cf. Romani 9,1; 2 Timotei 1,3; Evrei 13,18). Curat. [,,lipsit de vină”, KJV]. Gr. aproskopos, literal ,,neavând contra cui să se ridice”. În tot cursul vieţii, tot ceea ce făcuse Pavel era menit să fie o slujire a lui Dumnezeu. Chiar ca prigonitor, Pavel considerase că slujea lui Dumnezeu (Fapte 26,9.10; cf. Ioan 16,2). În felul acesta, viaţa lui ilustrează faptul că nu e mai puţin important de a avea o conştiinţă luminată decât de a fi conştiincios. Conştiinţa [,,cugetul”], indiferent cât de ,,bună” ar fi ea, trebuie să fie atentă la glasul lui Dumnezeu (Isaia 30,21) şi la Cuvântul Lui (Isaia 8,19.20; 2 Timotei 3,15-17; cf. Matei 24,21-27). 24:17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu. După... mai mulţi ani. Ultima vizită a lui Pavel la Ierusalim fusese cam prin anul 52 d.Hr., la sfârşitul celei de-a doua călătorii misionare (cap. 18,21.22). Trecuseră vreo şase ani de atunci (vezi p. 102). Să aduc milostenii. Acum Pavel explică cu exactitate scopul reîntoarcerii sale la Ierusalim. Venirea lui fusese în armonie cu scopul său precis de a sluji lui Dumnezeu şi semenilor săi (vezi v. 16). El nu venise pentru a face rău poporului, ci pentru a-i face bine (cf. Fapte 11,29.30; 20,35; Romani 15,25-27; 1 Corinteni 16,1-4; 2 Corinteni 8,1-4). Neamului meu. Deşi prin cetăţenie era roman, Pavel mai era încă iudeu în inimă şi aici, fără să ezite, se identifică cu poporul său (cf. cap. 22,3). Scopul său, fără să se mai spună nimic despre ,,milostenii” şi ,,daruri” în sine, dovedeşte că el nu avusese nici o intenţie de profanare a templului sau de amestec în serviciile ei. 24:18 Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. Tocmai atunci. Literal ,,în care lucruri”, adică în timp ce era preocupat cu aducerea de ,,milostenii” şi ,,daruri”. Poate că el nu era ocupat cu transferarea darurilor în momentul când iudeii din Asia l-au observat, dar era ocupat cu lucruri legate de aceasta. Iudei din Asia. Probabil din Efes, cetatea principală a provinciei romane Asia (vezi harta din faţa p. 33), unde Pavel trecuse prin multe necazuri, în parte, din cauza iudeilor (cf. Fapte 19,13-16, 21,27; 1 Corinteni 15,32). M-au găsit curăţit. Când a fost arestat, Pavel îndeplinea cele de trebuinţă pentru curăţirea sa ceremonială şi nu era implicat în vreo activitate de tulburare a liniştii (cf. AA 406). Nu cu gloată. Singurii tovarăşi ai lui Pavel erau cei patru bărbaţi cu care se asociase pentru a completa juruinţele sale (cap. 18,18; 21,23.24). Nu existau dovezi pentru acuzarea că acesta era un fapt de răzvrătire (cap. 24,5). 24:19 Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. Ei înşişi ar trebui. Adică iudeii din Asia (v. 18). Dacă au ceva împotriva mea. Literal ,,de a prezenta acuzaţii”. Pe cât se pare, acuzaţia lor consta dintr-un apel gălăgios, care agită gloata, către mulţimea din curtea templului (vezi cap. 21,27-30). Zarva pricinuită în felul acesta (v. 30-32) şi acuzaţiile furtunoase aduse apoi împotriva lui Pavel depindeau exclusiv de mărturia acestor oameni. Dar ei nu erau acum de faţă şi fără martori direcţi la unica acuzaţie specifică pe temeiul căreia Pavel fusese adus la judecată (vezi cap. 24,5.6) procesul împotriva lui trebuia să înceteze. 24:20 Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Soborului, Aceştia singuri. Faptul că acuzatorii din Asia nu se înfăţişau (v. 19), Pavel somează pe iudeii de faţă să prezinte acuzaţiile clare de care ei personal aveau cunoştinţă sau pentru care puteau să prezinte dovezi acceptabile. [,,În mine”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestei expresii. Afirmaţia ar suna atunci astfel, ,,ce faptă rea au găsit”. Înaintea Soborului. [,,în faţa consiliului”, KJV]. Consiliul suprem nu fusese în stare să se pună de acord asupra acuzaţiilor împotriva lui. De fapt, mulţi din membrii consiliului îi luaseră apărarea şi prin aceasta stârniseră aproape o ceartă (cap. 23,1-10). Dacă mulţi dintre conducătorii iudei îl socoteau pe Pavel nevinovat şi erau gata să folosească forţa pentru a-l apăra, ce acuzaţie puteau prezenta acum pârâşii actuali ai lui Pavel înaintea lui Felix? 24:21 afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră. Afară numai. Unii au dedus din afirmaţia v. 21 ideea că ceea ce spune Pavel aici constituie o recunoaştere a unei purtări necorespunzătoare. Dar lucrurile nu stau aşa. Dacă ar fi fost ceva de mustrat în declaraţia sa făcută înaintea consiliului (cap. 23,6), acuzatorii săi ar fi făcut cu siguranţă un cap de acuzare. În schimb, au evitat înadins să menţioneze incidentul care, de fapt, îi punea în încurcătură. Nu numai atât, dar o relatare a întâmplării ar fi dovedit că ei înşişi erau împărţiţi în ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia lui Pavel şi că subiectul adevărat era un punct de teologie iudaică. Dacă Pavel a relatat întreaga întâmplare, cum e probabil, el a dovedit prin aceasta că ei nu aveau împotriva lui o acuzaţie pe care un tribunal roman să o ia în consideraţie. În ce priveşte reacţia lui Felix, vezi v. 22. 24:22 Felix, care ştia destul de bine despre Calea aceasta, i-a amânat zicând: Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias. [,,Când Felix a auzit lucrurile acestea”, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p.10) omiterea cuvintelor ,,când” şi ,,a auzit lucrurile acestea”. Totuşi contextul evidenţiază că acesta este sensul pasajului. Mărturia lui Pavel (v. 10-21) a făcut evident că acuzatorii lui nu aveau nici o acuzaţie împotriva lui şi de aceea Felix a ridicat şedinţa. El dorea totuşi să audă ce ar mai fi avut Lisias de spus cu privire la Pavel. Ştia destul de bine. [,,avea cunoştinţă mai deplină”, KJV; ,,mai cu de-amănuntul” ....]. Felix servise în Palestina timp de câţiva ani (vezi v. 10) şi trebuie să fi ajuns în timpul acesta să cunoască atât iudaismul, cât şi creştinismul. De asemenea, soţia lui, Drusila, o soră a lui Irod Agripa II (vezi v. 24), era iudeică (vezi cap. 23, 24). ,,Calea” aceasta. [,,calea aceea”, KJV]. Şi anume credinţa creştină (vezi cap. 9,2; 24,14). I-a amânat. Fără informaţii suplimentare, Felix nu putea să ia o hotărâre înţeleaptă şi de aceea a amânat procesul. Am să cercetez. [,,voi cunoaşte”, KJV]. Adică voi descoperi sau voi preciza. 24:23 Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. Sutaşului. [,,unui centurion”, KJV]. Literal, ,,sutaşului”, probabil unul dintre cei doi care îl escortaseră pe Pavel de la Ierusalim. Să păzească. Gr. tereo, ,,să aibă grijă de”, ,,să păzească”, ,,să ţină”. Verbul nu lasă neapărat de înţeles o detenţie strictă, ci doar pază. Felix pare să fie parţial binevoitor cu Pavel, datorită faptului că i-a trezit conştiinţa (vezi v. 14-16. 24.25) şi pentru că nădăjduia să primească mită (v. 26). Slobod. [,,să aibă libertate”, KJV]. Şi anume privilegii pe care deţinuţii de rând nu le-ar fi avut (cf. celor spuse la cap. 23,16.17). El era sub arest, dar fără să sufere privaţiunile unei închisori comune. Ai lui. [,,cunoştinţe”, KJV]. Gr. idioi, ,,[rude sau prieteni intimi] ai lui” (vezi Ioan 1,12). Între aceştia s-ar fi putut număra Filip (Fapte 21,8) şi alţi creştini care locuiau în vecinătatea Cezareei, poate Luca, care-l însoţise pe Pavel la Ierusalim (v. 17). Să-i slujească. Gr. hupereteo, ,,a subservi”, literal, ,,a vâsli dedesupt” (vezi cap. 13,5). Aceasta ar include amabilităţi ale conduitei sociale, articole de îmbrăcăminte, hrană şi transmiterea de mesaje. De asemenea poate că Felix intenţiona să-l ajute pe Pavel să facă aranjamente cu prietenii săi pentru strângerea unei sume de bani pentru el (vezi cap. 24,26). Să vină. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. 24:24 După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. Câteva zile. Vezi cap. 9,19. A venit Felix. Poate că Felix a lipsit câteva zile din Cezarea şi la înapoiere a făcut pregătiri pentru a audia din nou pe Pavel. Drusila. A doua soţie a lui Felix. Ea era fiica lui Irod Agripa I, nepot al lui Irod cel Mare şi al Mariamnei, din fosta casă regală iudaică, hasmoneană (vezi vol. V, p. 40). Irod Agripa II era deci fratele ei şi Berenice, sora ei. Ea părăsise pe primul ei soţ, regele Azizus din Emesa, un prozelit la iudaism, pentru a se căsători cu Felix (Iosif, Antiquities, XX.7.1,2). Ea avea acum 22 de ani. Avusese opt ani când tatăl ei dăduse la moarte pe Iacov (cap. 12,1.2) şi se poate să fi avut cunoştinţă de acest tragic eveniment. Poate că avea cunoştinţă şi de scăparea lui Petru din închisoare (v. 3-19) şi cu siguranţă cunoştea moartea nefericită a tatălui ei (v. 21-23). Situaţia ei complicată în ce priveşte căsătoria arată că ea nu lua în serios amănuntele legii iudaice. Poate era curioasă să vadă şi să audă pe omul acesta pe care conducătorii iudei căutau să-l omoare. A chemat pe Pavel. [,,a trimis după Pavel”, KJV]. Poate că Felix intenţiona să obţină informaţii în plus pentru a satisface curiozitatea Drusilei şi să-l facă pe Pavel să înţeleagă că era dispus să-l elibereze în schimbul unei sume de bani (vezi v. 26). Hristos. Pavel trebuie să fi subliniat credinţa în Mesia şi în Isus Hristos din Nazaret ca Mesia (vezi Mat 1,1), în moartea Lui pentru păcătoşi şi în harul Lui mântuitor, în învierea Lui, în certitudinea revenirii Lui şi în judecarea tuturor oamenilor. ,,Credinţa în Hristos Isus” denotă aici ,,lucruri cât se poate de sigur crezute” [,,lucrurile care s-au petrecut printre noi”] (Luca 1,1 KJV] cu privire la el. 24:25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema. Vorbea. [,,argumenta”, KJV]. Educaţia primită de Pavel, mai ales lângă Gamaliel la Ierusalim, fără îndoială că dezvoltase puterile naturale ale minţii şi abilitatea de a ţine cuvântări publice. Contactul lui personal cu Domnul în viziune, pe drumul spre Damasc, şi în templul din Ierusalim (cap. 9,4-6; 22,17.19) şi puterea întăritoare a Duhului Sfânt îi dăduseră o concepţie clară cu privire la adevăr, făcând posibilă o prezentare logică a adevărurilor evanghelice vitale care era atât de scumpe inimii sale. Anii de experienţă în lucrarea de predicare făcuseră ca felul în care prezenta el Evanghelia să reprezinte o forţă de câştigare a oamenilor la Dumnezeu. Neprihănire. Gr. dikaiosune (vezi Rom 1,17). Aici, este evident că Pavel vorbeşte despre o atitudine dreaptă şi o purtare corectă faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. În acest cuvânt, Luca însumează expunerea de către Pavel a marilor adevăruri ale Legii şi Evangheliei (vezi Mica 6,8; Matei 22,36-40). Conştiinţa lui Felix trebuie să fi fost zguduită când a reflectat asupra propriei sale purtări (vezi Fapte 24,2). Nu e de mirare că s-a cutremurat când vorbea Pavel şi şi-a închipuit cum propria sa persoană stă la bara judecăţii, înaintea lui Dumnezeu. Înfrânare. [,,temperanţă”, KJV]. Gr. egkrateia, ,,stăpânire de sine” sau stăpânirea apetitului şi a pasiunilor (vezi Gal 5,23). Această trăsătură de caracter este deosebit de importantă pentru un conducător, şi este sigur că Pavel i-a explicat lui Felix cum poate ajunge la ea. Judecata. Gr. krima, sentinţa venită în urma judecăţii (vezi Ioan 9,39), aici, judecata finală. Felix stă acum în poziţia de judecător. Atunci va sta ca acuzat la bara judecăţii lui Dumnezeu. Lăcomia, cruzimea şi desfrânarea lui Felix (Tacit, Annals XII.54; History, V.9) făceau solia lui Pavel cât se poate de potrivită. Pavel fie cunoştea caracterul omului căruia îi vorbea, fie era îndemnat de Duhul Sfânt să sublinieze chiar lucrurile de care avea nevoie Felix. Pavel nu era numai un învăţător de etică, el nu se mărginea să aducă argumente abstracte despre frumuseţea şi utilitatea dreptăţii [,,neprihănirii”] şi cumpătării. Cuvintele lui erau cât se poate de practice şi constituiau invitaţia Cerului adresată lui Felix şi soţiei lui de a se întoarce la adevăratul Dumnezeu. Îngrozit. [,,a tremurat”, KJV]. Gr. phobosem, ,,îngrozit”, ,,înspăimântat”. Cuvântul denotă agitaţie nu de natură fizică, ci mintală. Duhul Sfânt lucra asupra conştiinţei frământate a procuratorului, mustrându-l ,,de păcat, de dreptate şi de judecată” (Ioan 16,8). Ca şi demonii, Felix credea şi se cutremura (Iacov 2,19), în spirit. Guvernatorul, care nu recunoştea că Pavel avea dreptate în speranţa de a câştigă o sumă de bani pentru eliberarea lui, tremura la gândul că avea să dea socoteală înaintea Judecătorului universului. Când voi mai avea vreme. [,,la un timp potrivit”, KJV]. Felix a înăbuşit glasul conştiinţei prin amânarea unei decizii personale. El n-a respins direct chemarea Duhului Sfânt, ci oscilând în faţa unei decizii pentru ceea ce este bine, s-a hotărât să amâne lucrarea chinuitoare a punerii în ordine a treburilor lui personale. ,,Timpul cel mai potrivit” pentru această sarcină adesea neplăcută e totdeauna cel prezent, dar pentru omul cu conştiinţa vinovată, prezentul e mereu un timp foarte nepotrivit şi tulburător. Te voi chema. Felix l-a chemat pe Pavel iarăşi şi iarăşi (v. 26), dar niciodată nu a ajuns la punctul hotărârii. El n-a găsit niciodată ,,timpul potrivit” despre care vorbea. 24:26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. Are să-i dea. [,,ar fi fost să i se dea”, KJV]. Mai degrabă ,,i se va da”. Dacă Pavel era destul de important ca să stârnească atât de multă opoziţie din partea conducătorilor iudei, eliberarea lui, gândea Felix, merita o mită substanţială. Întrucât Pavel fusese un purtător de daruri către iudeii din Ierusalim (v. 17), se prea putea ca Felix să fi tras concluzia că avea prieteni bogaţi care să cumpere eliberarea lui. Poate că Felix gândea că printre prietenii cărora li se îngăduise să-l viziteze pe Pavel (v. 23) s-ar fi putut să fie şi dintre aceia care să facă aşa ceva. [,,Ca să-l poată slobozi”, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Totuşi, contextul arată că aceasta era intenţia lui. Şi mai des. Felix a continuat să stea de vorbă cu Pavel atât pentru că simţea încă o nelinişte sufletească cu privire la ,,neprihănire, cumpătare şi judecată” (v. 25), cât şi pentru că nădăjduia o mită. Într-adevăr, o combinaţie ciudată! El n-a primit nici mită, nici odihnă sufletească. Să stea de vorbă. [,,stătea de vorbă”, KJV]. Versiunea greacă lasă să se înţeleagă că ar fi vorba despre o convorbire prietenească. Contrastul dintre Pavel şi Felix este dramatic. Pe când era Saul din Tars, Pavel căutase să se facă plăcut celor care-l propulsau într-o poziţie înaltă în propriul său popor. Dar el a întors spatele la tot ceea ce ar fi putut să dorească tinerii evrei (cf. Filipeni 3,8.10) şi, în schimb, s-a aliat cu o sectă urâtă şi a gustat ocara şi suferinţa pe care creştinii aveau să o sufere în tot locul. Nădăjduind să avanseze prin metode rele în mijlocul poporului, Felix s-a descoperit că tratează în mod cinstit pe dispreţuitul Pavel şi că invidiază cinstea acestuia şi îndrăzneala cu care-şi apără convingerile. El trebuie să fi plănuit în inima sa să ia în serios învăţăturile lui Pavel, deoarece se pare că s-a bucurat, într-un anumit sens, să vorbească unui om atât de capabil, atât de sincer şi conştiincios ca Pavel. 24:27 Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă. Doi ani au trecut. [,,după doi ani”, KJV]. Literal, ,,după ce se împliniseră doi ani” sau ,,trecuseră”. Aceasta pare să desemneze doi ani întregi, nu părţi din doi ani, prin calcul estimativ (vezi vol. I, p. 182; vol. VI, p. 99. 101, 102). În locul lui Felix a venit. Literal, ,,Felix a primit un succesor”, adică Felix a fost succedat de Festus. Anul era cu aproximaţie 60 d.Hr. (vezi p. 102). Porcius Festus. Vezi vol. V, p. 71. Iosif zugrăveşte caracterul acestui procurator în culori mai blânde decât o face când îl descrie pe Felix (War, XI.141), dar îl prezintă ca fiind tot atât de incapabil de a face faţă în a ţine sub control revolta şi asasinatele ca şi predecesorul său (Antiquities, XX.8.9.10). Să facă pe placul iudeilor. [,,să facă iudeilor o plăcere”, KJV]. Literal, ,,ca să câştige favoarea iudeilor”. Lăsând pe Pavel în închisoare la dispoziţia întâmplării şi norocului, Felix nădăjduia să îndulcească plângerile pe care iudeii le trimiteau la Roma. Chiar şi când cade în dizgraţie, el se foloseşte de Pavel pentru folos personal. În temniţă. [,,legat”, KJV; ,,închis”, Nitz.]. Adică în lanţuri, o expresie puternică, sugerând că tratamentul blând primit de Pavel la început (vezi v. 23) se pare că s-a terminat la ordinele guvernatorului, înainte de plecarea sa. Nu e dată nici o informaţie cu privire la felul în care şi-a petrecut Pavel timpul cât a fost închis la ordinul lui Felix. Comentarii Ellen G. White 1-3 AA 419 1-27 AA 419-427 5-10 AA 420 12-21 AA 421 14 1T 43 15 GC 544 16 CT 337; ML 216; TM 129; 2T 120; 2T 327, 585 22-24 AA 422 25 AA 425; COL 224; CT 358, 393; FE 434; GC 164; 4T 108 1. 25.26 AA 426 2. 25.27 AA 427 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: