23:6 Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.
Pavel, ca unul care ştia. [Pavel, dându-şi seama, KJV.] Întrucât fusese cândva membru al Sinedriului, Pavel, în mod natural ştia că unii erau saduchei şi alţii, farisei. Poate iarăşi va fi recunoscut anumite persoane ca aparţinând unei partide sau celeilalte.
Eu sunt fariseu. Cu privire la farisei, vezi Vol. V, p. 51, 52; vezi cap. 5,34. În versiunea greacă, pronumele ,,eu” este emfatic. În calitate de creştin, Pavel încă mai pretinde că e fariseu. Nicodim, un fariseu, era un ucenic al Domnului (Ioan. 3,1; AA 104, 105). În urma predicii apostolilor, mulţi farisei se convertiseră (vezi Fapte 15,5). Unii cercetători biblici au sugerat că majoritatea convertiţilor de la iudaism la creştinism erau farisei. Din cauza unor asemănări între învăţăturile lui Isus şi acelea ale fariseilor, unii au considerat pe Isus drept fariseu. Atât creştinii, cât şi fariseii recunoşteau autoritatea Cuvântului inspirat; şi unii şi alţii susţineau dreptatea şi separarea de lume, şi unii şi alţii credeau în înviere şi viaţa viitoare. În primul rând, în ce priveşte metoda de a ajunge la neprihănire, creştinii se deosebeau de farisei (vezi Matei 5,20; Marcu 7,5-13; Luca 18,9-14; Galateni 2,16-21). În felul acesta, Pavel putea spune cinstit: ,,Eu sunt fariseu.”, fără a avea de gând să spună că în mod necesar era de acord cu toate doctrinele şi practicile acestei secte.