23:5 Şi Pavel a zis: N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.
N-am ştiut. (Cf. cap. 3,17). Afirmaţia lui Pavel a fost diferit explicată: (1) că din cauza vederii sale slabe (vezi cap. 9,8.18) n-a recunoscut pe Anania ca mare preot; (2) că el nu a înţeles că marele preot era acela care dăduse porunca să fie lovit; (3) că vorbea ironic, ca şi cum n-ar fi crezut că marele preot putea să dea un astfel de ordin şi în felul acesta, indirect contestând dreptul lui Anania la poziţia pe care o ocupa; (4) că el ,,nu a considerat” înainte de a vorbi, deşi ştia că vorbitorul era Anania, marele preot. Dintre acestea, cea dintâi pare cea mai probabilă. A doua, la fel, sugerând o limitare a vederii lui Pavel, pare de asemenea cu putinţă. Ultimele două par în dezacord cu caracterul lui Pavel şi cu seriozitatea situaţiei cu care se confrunta acum.
Să nu-l grăieşti de rău. Pavel citează Exod 22,28, unde ebr. elohim ,,dumnezei” e folosit pentru a se referi la judecătorii omeneşti (vezi Fapte 23,4). Pavel, fără îndoială, a citat pasajul în ebraică, în timp ce Luca îl redă din LXX. Sinceritatea lui Pavel la punctul acesta nu poate fi pusă la îndoială. Solii Evangheliei trebuie să recunoască şi să dea cuvenita onoare reprezentanţilor autorităţii, chiar şi când aceştia din urmă abuzează de autoritatea lor.