23:1 Pavel s-a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta
S-a uitat ţintă. [Privind stăruitor, KJV; Uitându-se neclintit, Nitz.] Gr. atenizo, ,,a-şi fixa ochii la”, ,,a privi stăruitor la”, ,,privind cu seriozitate” (vezi Fapte 1,10; 7,55, Luca 4,20; 22,56; vezi Fapte 13,9). Luca adesea foloseşte cuvântul ca să descrie expresia de pe faţa cuiva care e pe punctul de a vorbi serios. E folosit corespunzător în ce priveşte expresia feţei lui Pavel, când apostolul priveşte cu atenţie asupra celei mai înalte adunări iudaice pentru întâia dată, după un sfert de secol. Fără îndoială că avuseseră loc multe schimbări în rândul personalului în decursul anilor, dar se poate ca Pavel să fi recunoscut câteva feţe (vezi cap. 23,5).
Fraţilor. [Bărbaţi şi fraţi, KJV.] Vezi cap. 1,16.
Cu toată curăţia cugetului. [În toată buna conştiinţă, KJV.] Aceasta e o pretenţie foarte incluzivă pe care să o facă orice om. Ca Pavel să ridice o astfel de pretenţie, după ani de confruntare cu iudaizanţii şi cu victimele lor scoate în evidenţă propriile sale convingeri cu privire la felul său de purtare şi acţiune. Conduita lui fusese cu totul de acord cu voia lui Dumnezeu şi cu Legea şi profeţii (vezi cap. 24,14; 28,17). Dacă Pavel avea dreptate, acuzatorii lui erau greşiţi. Pavel se referă adesea la conştiinţă (Fapte 24,16; Romani 2,15; 13,5; 1 Corinteni 10,25; 1 Timotei 1,5; 2 Timotei 1,3).