Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 23:15


23:15 Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.

Sinedriul. [Consiliul, KJV.] Adică Sinedriul. Părea necesar să se recurgă la un complot ca acesta, deoarece, (1) Sinedriul nu putea să aplice pedeapsa cu moartea (vezi Ioan 18,31; Fapte 7,58); (2) chiar dacă ar fi putut face aceasta, el ar fi avut o mică sau nici o jurisdicţie asupra lui Pavel, ca cetăţean roman; (3) chiar dacă ar fi avut jurisdicţie, influenţa fariseilor acum ar fi făcut cu neputinţă asigurarea unui verdict împotriva lui Pavel.

Mâine. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea cuvântului acestuia.

Ca şi cum. expresia aceasta spune literal ,,ca şi cum voi aţi cerceta lucrurile cu privire la el, mai exact”.

Noi. Este emfatic în versiunea greacă.

Gata să-l omorâm. Ei urmează să aibă grijă ca Pavel să nu mai ajungă niciodată la camera de consiliu şi, astfel, presupus, nici o bănuială de complicitate nu urma să cadă asupra nici unui membru al consiliului. Asasinarea lui urma să fie atribuită fanaticilor. Poate că într-adevăr aceşti 40 de complotişti erau ,,cuţitari” fanatici sau sicari (vezi cap. 21,38). Aici, ca şi în Evanghelia sa, Luca scotea în evidenţă că iudeii, şi nu romanii, erau mai ales responsabili pentru dificultăţile care apăreau asupra proclamării Evangheliei (vezi Luca 23,2, 4, 14, 22). Josephus relatează un complot iudaic împotriva lui Irod (Antiquities xv. 8. 1-4) şi au fost comploturi împotriva lui Isus (Ioan 7,19; 8,40; 10,39).

Philo justifica asasinarea apostaţilor în cuvintele: ,,E bine ca tuturor celor care au râvnă pentru virtute să li se permită să pretindă penalităţile pe loc şi fără întârziere, fără de a mai aduce pe vinovat înaintea juriului sau consiliului sau oricărui fel de magistrat şi să dea deplină amploare sentimentelor care-i stăpânesc, acea ură faţă de rău şi iubire faţă de Dumnezeu care-i îndeamnă să considere că ocazia i-a făcut consilieri, membri ai juriului, şefi superiori, membri ai adunării, acuzatori, martori, acuzaţi, oameni, totul, de fapt, aşa că fără de teamă sau piedică, să poată apăra religia în deplină siguranţă (The Special Laws i. 9. 55; Loeb ed., vol. 7, p. 131).