23:11 În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.
Domnul S-a arătat lui Pavel. [Domnul a stat lângă el, KJV.] Fiinţa aceasta era pe cât se pare Hristos Însuşi (cf. cap. 9,5, 6; 22,17–21). Perspectiva era cu adevărat întunecoasă şi Pavel şi-a adus aminte de supunerea Sa faţă de dorinţele iudeilor, în cazul lui Hristos. Asigurarea divină la punctul acesta însemna mult pentru Pavel şi-i dădea curaj pentru încercările următorilor câţiva ani.
Îndrăzneşte. Fără îndoială când Pavel reflecta la evenimentele celor două zile trecute, el trebuie să fi început să pună la îndoială înţelepciunea planului său fix de a vizita Ierusalimul (cap. 20,4) în faţa repetatelor avertizări cu privire la ceea ce urma să i se întâmple acolo (v. 22,23), cu privire la consimţirea din partea lui de a participa cu alţi creştini iudei la curăţirea rituală (cap. 21,20-28) şi cu privire la conduita sa înaintea Sinedriului (cap. 23,10). Gândurile lui poate se vor fi îndreptat către viitor. Se termina lucrarea rânduită lui de Hristos? Urma ca dorinţa lui de a mărturisi Evanghelia în Roma să fie zădărnicită (Fapte 19,21; Romani 1,13)? Când şi-a revărsat inima în rugăciune, Domnul i S-a arătat personal, cu mângâiere şi asigurare.
Şi în Roma. Pavel deja plănuise să viziteze Roma (vezi cap. 19,21).