22:20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.
Martorul. [Martir, KJV.] Gr. martus, ,,martor”. În vremurile NT, cuvântul martus încă nu luase înţelesul dat acum cuvântului nostru ,,martir, care e derivat de la el. Dar pe măsură ce creştinii au fost tot mai mult chemaţi să dea mărturia ultimă, predându-şi viaţa, astfel de martori au ajuns să fie cunoscuţi drept martiri.
[La uciderea lui, KJV.] Dovezi textuale favorizează omiterea acestor cuvinte (cf. p. 10). Evident, însă, aceasta era ideea lui Pavel (vezi cap. 7,58; 8,1).