Printable ModeFaptele Apostolilor, 22
|
22:1 Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi! Fraţilor şi părinţilor. O formă de adresare curtenitoare (vezi cap. 1,16; 7,2). Pavel avea de gând să potolească gloata turbulentă. Apărare. Gr. apologia, o cuvântare ţinută ca apărare împotriva unei acuzaţii. 22:2 Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: Evreiască. Adică aramaică, limba vorbită de iudeii din vremea aceea (vezi cap. 21,40). Şi mai multă linişte. Semnul făcut de el cu mâna (cap. 21.40), vorbirea lui în aramaică şi atitudinea sa curtenitoare au reţinut atenţia auditoriului turbulent. Marea mulţimii mânioasă s-a potolit deodată şi a făcut loc unui calm în aşteptare. 22:3 Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. Eu sunt iudeu. Cuvântul ,,eu” este emfatic. Vezi cap. 21,39. Tarsul. Vezi cap. 6,9; 9,11; 21,39. Crescut. Probabil nu ca un copil, ci ca tânăr. Dar, născut în străinătate, Pavel a atins maturitatea în citadela conservatoare a iudaismului. La picioarele. Pe vremea lui Pavel, elevii şedeau la picioarele învăţătorilor lor. Gamaliel. Vezi cap. 5,34. Cu de-amănuntul. [Perfect, KJV.] Gr. akribeia, ,,exactitate”, ,,stricteţe”. Pavel asigură mulţimea că antecedentele lui erau cu totul iudaice. El înţelegea pe deplin punctul lor de vedere. Vezi cap. 23,6; 24,14; 26,3–5. Legea. Adică sistemul iudaic de doctrine şi practici religioase. Plin de râvnă. Vezi cap. 21,20. Pavel cunoştea din experienţă personală ce însemna să fie ,,plin de râvnă pentru Lege”. Cum sunteţi şi voi. Pavel asigură pe iudeii ascultători că atât el, cât şi ei au un teren comun pe care să ajungă la o înţelegere. Într-un anumit sens, el îi laudă pentru dorinţa lor de a păstra Templul, sacru şi curat. 22:4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: Am prigonit. Vezi cap. 7,58; 8,1–4; 9,1, 2, 13, 14; 26,10. Această cale. Vezi cap. 9,2. Până la moarte. Pavel fusese cândva tot aşa de ,,plin de râvnă”, cum erau şi ei acum. În temniţă. [În temniţe, KJV.] Pluralul implică faptul că activităţile prigonitoare ale lui Saul era săvârşite în diferite cetăţi (vezi cap. 26,11). 22:5 Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. Mare preot. Adică Anania (cap. 23,2). Potrivit cu cronologia vieţii lui Pavel, adoptată de acest comentariu, Caiafa (vezi Luca 3,2) era încă mare preot pe vremea convertirii lui Pavel (anul 35 d.Hr.). Anania era al şaptelea mare preot, începând de la Caiafa. Sfatul bătrânilor. [Bătrânimea, KJV.] Gr. presbuterion, ,,sfatul bătrânilor”, aici, probabil, Sinedriul. Deşi trecuseră probabil 23 de ani de la convertirea lui Pavel, unii dintre ,,bătrâni” care trăiau atunci se uniseră la aprobarea persecutării creştinilor de către Pavel (cap. 8,3; 9,12). Scrisori. Vezi Fapte 9,2; cf. 2 Corinteni 3,1–3. Fraţii. Aşa se referă Pavel, plin de tact, la semenii săi, iudei (vezi cap. 22,1; cf. Deuteronom 18,15). Damasc. Zelul religios al lui Pavel, îl mânase în ţări străine, mai întâi ca să persecute pe creştini şi apoi pentru a proclama creştinismul. Dus. Literal ,,mergeam”, adică eram pe drumul meu (vezi cap. 9,3). Legaţi. Sau ,,în legături”. 22:6 Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Pe la amiază. Strălucirea prezenţei divine a întunecat strălucirea orbitoare a soarelui sirian de amiază (vezi cap. 26,13). 22:7 Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Am auzit un glas. Vezi cap. 9,4-6; cf. cap. 22,9. Pentru ce Mă prigoneşti? Vezi cap. 9,4. În ce priveşte o comparaţie a diferitelor relatări ale convertirii lui Saul, vezi cap. 9,3. 22:8 Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti. Cine eşti? Vezi cap. 9,5. 22:9 Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. [Au fost înspăimântaţi, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10), omiterea acestor cuvinte. Nu poate fi nici o îndoială că oamenii au fost înspăimântaţi. N-au auzit glasul. Vezi cap. 9,7. 22:10 Atunci am zis: Ce să fac, Doamne? Scoală-te, mi-a răspuns Domnul, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci. Ce să fac? Vezi cap. 9,6. 22:11 Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. Nu puteam să văd. Vezi cap. 9,8. 22:12 Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. Bărbat temător de Dumnezeu. Adică, Anania era credincios în ţinerea cerinţelor religiei iudaice. El nu este descris în felul acesta, în cap. 9,10. El este numit simplu ,,un ucenic”. Aici, Pavel pare să caute să concilieze pe ascultătorii săi (vezi cap. 22,1-4). Un iudeu evlavios, probabil, n-ar fi primit pe Pavel, dacă atunci ar fi fost o persoană profană, vinovată de o purtare hulitoare, aşa cum se presupunea că ar fi Pavel acum. Îl vorbeau de bine. [Cu nume bun, KJV.] Integritatea lui Anania, ca un iudeu evlavios, era dincolo de orice îndoială. El era cunoscut până departe că e sincer faţă de credinţă. Primirea lui Pavel de către Anania mărturisea despre autenticitatea experienţei lui Pavel pe drumul spre Damasc. 22:13 El mi-a zis: Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea! Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el. A venit la mine. Vezi cap. 9,11-17. [V. 13, KJV.] 22:14 El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui; Dumnezeul părinţilor noştri. Vezi cap. 7,32. Nici Ştefan, nici Anania nu aveau nici cel mai mic gând că, devenind creştini, părăsiseră pe Dumnezeul părinţilor lor. Creştinii iudei pare că nu aveau de gând să abandoneze iudaismul. De fapt, ei se considerau cei mai evlavioşi dintre fraţi. Ca şi Pavel, ei doreau cu înfocare ca fraţii lor orbiţi să vadă pe Isus din Nazaret drept Mesia (vezi Romani 9,1-3; 10,1-3). Te-a ales. Sau ,,te-a rânduit” (vezi cap. 9,15). Să cunoşti voia Lui. Înainte de convertire, Pavel fusese necunoscător al voii lui Dumnezeu. Ca fariseu, gândise că o cunoştea bine şi o împlinea conştiincios (vezi cap. 23,1; 24,14). Este o legătură intimă între cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi împlinirea ei (vezi Matei 7,21-27; Ioan 7,17; 13,17). Iarăşi şi iarăşi, Pavel se referă la voia lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1,1; 2 Corinteni 1,1; Efeseni 1,1; Coloseni 1,1). Cel Neprihănit. [Cel drept, KJV.] Sau ,,cel drept”, adică Isus (cf. Fapte 3,14; 7,52; 1 Ioan 2,1). Cei doisprezece văzuseră pe Domnul şi se asociaseră cu El zi după zi (1 Ioan 2,1). Pavel, acum primitorul unei chemări speciale la apostolie, avusese privilegiul de a vedea pe Domnul (vezi Fapte 22,17-21; 1 Corinteni 15,3-9; 2 Corinteni 12,1-5). Cuvinte. [Glasul, KJV.] Probabil o referire la vedenia din apropiere de Damasc; posibil şi la instrucţiunea specială pe care el o primise de la Domnul, la o dată ulterioară (2 Corinteni 12,1-5; Galateni 1,11.12). 22:15 căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit. Îi vei fi martor. Asemenea celor doisprezece, Pavel văzuse pe Domnul, auzise glasul Lui şi cunoscuse voia Lui (v. 14). Ca şi ei, el fusese însărcinat să proclame Evanghelia (cf. cap. 1,8). Scrisorile lui de acreditare şi autoritatea lui nu erau inferioare faţă de ale lor (1 Corinteni 15,10; 2 Corinteni 11,5; Galateni 2,8.11). Faţă de toţi oamenii. Până acum, Pavel, cu băgare de seamă, evită menţionarea însărcinării lui speciale pentru neamuri (cf. v. 21). Văzut şi auzit. Puterea de a mărturisi vine din experienţa personală (cf. 1 Ioan 1,1-3; 2 Petru 1,16-18). Pavel Îl întâlnise pe Mântuitorul viu şi primise de la El o cunoaştere intimă, clară şi sistematică a adevărului, la fel cum avuseseră cei doisprezece. 22:16 Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului. Ce zăboveşti? Dovada era suficientă, pentru ce să amâne a deveni creştin (cf. cap. 8,36)? Primeşte botezul. [Fii botezat, KJV.] Vezi Matei3,6; Fapte 2,38; 9,18; Romani 6,1-6; cf. Fapte 8,36. Fii spălat de păcatele tale. [Spală-ţi păcatele, KJV.] Botezul este o ceremonie rânduită de Dumnezeu (vezi Matei 3,15; Marcu 16,15.16; Ioan 3,3.5; Tit 3,5). Cu toate acestea, în sine şi prin sine, acesta nu izbuteşte să ,,spele” păcatul. Credinţa, pocăinţa şi primirea Duhului Sfânt trebuie să însoţească faptul exterior pentru a face botezul eficient (vezi Matei 28,19; Fapte 2,38; 3,19; 8,36.37). Moartea lui Hristos pe cruce făcea cu putinţă îndepărtarea vinovăţiei păcatului (2 Corinteni 5,20.21; 1 Petru 2,24; 3,21; 1 Ioan 1,7.9). Chemând. Adică acceptând mântuirea prin Hristos şi intrând în slujba Lui. Numele Domnului. Dovezi textuale favorizează exprimarea ,,numele Lui” (cf. p. 10). 22:17 Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească; La Ierusalim. Aceasta este vizita din cap. 9,26 (vezi comentariul acolo). În Templu. Probabil la ora rugăciunii de dimineaţă sau de seară (vezi Luca 1,9; Fapte 3,1). Pentru că Dumnezeu onorase pe Pavel cu o viziune chiar în locul de care era acum acuzat că-l profanează, iudeii făceau bine dacă ar fi cercetat faptele înainte de a decide să-l ucidă. Răpire sufletească. [O transă, KJV.] Solia dată în această viziune e relatată în v. 18-21. Lucrul acesta a avut loc cu prilejul vizitei la Ierusalim, relatată în cap. 9,24-30. 22:18 şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine. Grăbeşte-te. Capitolul 9,29.30 afirmă numai că ucenicii l-au trimis. Complotul împotriva vieţii lui Pavel (v. 29) i-a convins că Pavel trebuia să părăsească cetatea fără întârziere. Cu o povară pe inimă pentru iudeii necredincioşi (cf. Romani 9,1-3; 10,1) şi cu caracteristica sa neîngrijire pentru siguranţa personală (cf. Fapte 19,30; 20,22-24; 2 Corinteni 4,7-9; 11,24-27), Pavel pare că a considerat că e datoria sa să rămână în cetate (AA 130). Sunt timpuri când solul Evangheliei trebuie să desconsidere împrejurările ameninţătoare, dar sunt alte împrejurări când, persecutat într-o cetate, el ar trebui să fugă în alta (vezi Matei 10,23). Când e presat, pe cât se pare peste măsură, el trebuie să privească la Dumnezeu pentru o clară înţelegere a datoriei sale. Aşa era Pavel cu ocazia aceasta, deoarece la sfatul fraţilor, Dumnezeu a adăugat instrucţiuni directe şi specifice. Pavel nu fusese chemat să lucreze în primul rând pentru iudei, ci pentru neamuri (Fapte 22,21; Galateni 2,7-9), şi scopurile lui Dumnezeu urmau să fie mai bine servite prin plecarea sa. Cu privire la împrejurările similare de conducere divină adăugată la sfatul fraţilor, comparaţi Exod 18,17-25 cu Numeri 11,16; Fapte 15,2 cu Galateni 2,2; vezi Fapte 13,2-4; 15,28. Iute. [Repede, KJV.] Pavel fusese acolo numai 15 zile (Galateni 1,18). 22:19 Şi am zis: Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine: Ei. Versiunea greacă este emfatică şi ar putea fi redată ,,chiar aceştia”. Chiar aceia care, cu ocazia anterioară, căutaseră să-i ia viaţa lui Pavel, cunoşteau râvna de mai înainte a lui Pavel în persecutarea creştinilor. Băgam în temniţă şi băteam. Poate că nu Pavel însuşi aplica bătăile; timpul verbului arată că acţiunea se extindea asupra unei perioade de timp. Pavel făcuse din persecuţie ocupaţia sa. Scopul lui, acum, în faţa acestei gloate furioase însetând după sângele lui, era de a găsi un teren comun, explicând că el ştia exact ce simt ei, poate că atunci ei ar fi fost dispuşi că asculte la ceea ce el mai avea de spus. Prin sinagogi. [În fiecare sinagogă, KJV.] Cu privire la sinagogă, ca loc unde se auzeau acuzaţii împotriva ereticilor şi tulburătorilor şi unde se aplica pedeapsa, vezi Matei 10,17; 23,34; Marcu 13,9; Luca 12,11. Tertullian, cam prin anul 225 d.Hr., scria că pe vremea sa, sinagogile iudaice mai erau încă ,,fântâni ale prigonirii” împotriva creştinilor (Scorpiace x). Cred în Tine. Vezi cap. 15,21. 22:20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau. Martorul. [Martir, KJV.] Gr. martus, ,,martor”. În vremurile NT, cuvântul martus încă nu luase înţelesul dat acum cuvântului nostru ,,martir, care e derivat de la el. Dar pe măsură ce creştinii au fost tot mai mult chemaţi să dea mărturia ultimă, predându-şi viaţa, astfel de martori au ajuns să fie cunoscuţi drept martiri. [La uciderea lui, KJV.] Dovezi textuale favorizează omiterea acestor cuvinte (cf. p. 10). Evident, însă, aceasta era ideea lui Pavel (vezi cap. 7,58; 8,1). 22:21 Atunci El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri Te voi trimite. Plecarea lui Pavel de la Ierusalim nu era împlinirea imediată a planului divin pentru Pavel. Mai trebuiau să treacă şapte ani până când Pavel şi Barnaba au plecat în prima lor călătorie misionară (vezi p. 29, 100, 102). Departe. [Departe de aici, KJV.] Sau ,,în locuri depărtate”. Neamuri. Lucrarea lui Pavel urma să fie în primul rând pentru neiudei (vezi cap. 9,15). 22:22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască! Până la cuvântul acesta. Sau ,,până la afirmaţia aceasta”. Tăcuţi, în curiozitate plină de mânie, iudeii nu s-au mai putut stăpâni. Ideea că mântuirea putea să fie pentru neamuri i-a umplut de turbare (cf. Luca 4,25-29; Fapte 7,51-54). Aşa că ei au început să ceară cu strigăte moartea imediată a lui Pavel, chiar şi fără formalitatea unei judecăţi. În opinia lor strâmtă, Pavel era evident un apostaziat de la iudaism. 22:23 Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh. Îşi aruncau hainele. [Îşi scoteau hainele, KJV; Îşi aruncau jos veşmintele, Nitz.] Scoaterea hainei largi de deasupra (gr. himation; vezi Matei 5,40; vezi Vol. V, p. 47) reflectă o mare excitare. Gloata era gata de acţiune. Compară cu 2 Regi 9,13. Azvârleau cu ţărână. Un gest de scârbă şi de lepădare. 22:24 Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. Căpitanul. [Căpitanul prim, KJV; Tribunul, Nitz.] Gr. chiliarchos, ,,comandantul a o mie” (vezi Ioan 18,12). Ofiţerul Claudius Lisias (Fapte 23,26), fără îndoială, necunoscător al limbii aramaice, probabil nu a înţeles nimic din ceea ce spunea Pavel şi nu a putut decât să tragă concluzia din tumult că el trebuie să fi fost vinovat de o ofensă gravă. Cetăţuie. [Castele, KJV.] Adică Castelul sau Turnul Antonia, la nord de aria Templului (vezi harta din faţa p. 54, Vol. V; vezi cap. 21,31). Să-l cerceteze bătându-l cu biciul. [Să-l cerceteze biciuindu-l. KJV.] Nu cu scopul de a-l pedepsi, ci pentru a-i scoate o mărturisire. Strigau aşa. Sau ,,ţipau” (cf. cap. 12,22). 22:25 Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit? Îl legau cu curele. Versiunea greacă poate lăsa a se înţelege că ei îl întindeau cu curele, într o poziţie pregătită pentru biciuire. Sutaşului. Gr. hekatontarchos (vezi Fapte 10,1; Luca 7,2). Acesta era ofiţerul comandant al plutonului de soldaţi care avea misiunea executării biciuirii. Vă este îngăduit? [Este legal?, KJV.] Legea romană interzicea biciuirea unui cetăţean roman (Livius, Roman History x. 9. 4, 5). Un roman. Ar fi fost un delict grav din partea lui Pavel să pretindă că era cetăţean roman, dacă nu ar fi fost. Sutaşul şi-a dat seama că are în mâinile sale nu un simplu iudeu pricinuitor de tulburare. Cetăţenia romană era foarte mult preţuită (vezi v. 28; p. 94; cf. Vol. V, p. 36), deoarece asigura posesorului ei multe privilegii. În multe ocazii, cetăţenia romană s-a dovedit a fi o protecţie bună pentru Pavel (vezi cap. 16,37-39). 22:26 La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman. Ce ai de gând? [Ia seama, KJV.] Dovezi textuale favorizează omiterea acestor cuvinte ,,ia seama” (cf. p. 10) şi înţelesul părţii următoare ca o întrebare: ,,Ce ai de gând să faci?”. 22:27 Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: Spune-mi, eşti roman? Da, i-a răspuns el. Eşti? Accentul în întrebarea ofiţerului, aşa cum este exprimată în versiunea greacă este pe pronumele ,,tu”, ,,eşti tu roman?”. Evident, ofiţerul era surprins la gândul că un om care ridicase o gloată iudaică la culmea furiei, printr-o cuvântare în aramaică, putea să fie roman. 22:28 Căpitanul a zis: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta. Şi eu, a zis Pavel, sunt chiar născut Roman. Cetăţenia. [Libertatea, KJV.] Gr. politeia, aici însemnând ,,cetăţenie”. Compară Filipeni 3,20. Cuvântul ,,libertate” a fost probabil folosit de traducători [în KJV], în acelaşi sens în care se vorbea de ,,libertatea” cetăţii, însemnând privilegiile acordate de o cetate unui oaspete sau erou onorat. Născut roman. [Născut liber, KJV.] Literal, ,,născut aşa”, adică, născut cetăţean roman. 22:29 Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase. Aveau. [Ar fi trebuit, KJV.] Adică erau aproape de. Cerceteze. Un eufemism pentru tortura la care Pavel era aproape să fie supus. S-a temut. Teama ,,căpitanului” nu era că pusese pe Pavel în cătuşe. Pavel avusese deseori parte de un astfel de tratament (Fapte 28,20; Filipeni 1,7.13.14.16; Coloseni 4,18; Filipeni 10, 13), deoarece se putea ca cetăţenii romani să fie legaţi. Pavel a fost ţinut mai departe în lanţuri (Fapte 22,30). Teama căpitanului era că pusese ca Pavel să fie legat în lanţuri pentru a fi bătut cu biciul. 22:30 A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor. Voia să ştie. Sau ,,dorea să cunoască”. Ca un ofiţer roman atent, căpitanul era hotărât să ajungă la miezul problemei şi să se asigure pentru ce iudeii umblau cu atâta râvnă să ia viaţa lui Pavel. [De legăturile lui, KJV.] Dovezi textuale atestă omiterea acestor cuvinte (cf. p. 10). Tot Sinedriul. [Tot sfatul lor, KJV.] Adică Sinedriul. Lisias şi-a dat seama că era o chestiune de religie iudaică. Cu privire la odaia de consiliu unde se întrunea Sinedriul, vezi Matei 27,2; vezi harta din faţa p. 545, Vol. V. A adus pe Pavel jos. Adică din turnul Castelului Antonia (vezi v. 24; cap. 21,34). Prezenţa gărzii romane garanta siguranţa personală a lui Pavel. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1, 2 AA 408 1–30AA 408–410 3 Ed 64 3–15AA 409 14–16AA 126 17 AA 159 17–21AA 130; EW 206; SR 279, 303 20 EW 199 21 AA 159, 233, 409; COL 36; GC 328; GW 112 22–30AA 410 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: