21:4 Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
Am găsit pe ucenici. [Găsind pe ucenici, KJV.] Literal, ,,după ce am căutat pe ucenici”. Aceasta nu ar putea însemna ucenici care s-ar fi întâmplat să fie acolo, ci o grupare de creştini tirieni. Deci aceasta este prima menţionare specifică a bisericii din Tir, deşi se poate ca una să fi existat de mulţi ani (vezi cap. 11,19; 15,3).
Şapte zile. Pavel avea dorinţa să fie la Ierusalim de Ziua Cincizecimii (cap. 20.16), dar, dându-şi seama că are timp şi, fără îndoială, la stăruinţa bisericii din Tir, a petrecut acolo o săptămână.
Prin Duhul. Aceasta nu poate să însemne ,,duhul” omului, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, un personaj atât de proeminent în Faptele (cf. cap. 2,2-4; 5,3; 8,39; 10,44.45; 13,2; 15,28; 16,6.7). Ziceau. Sau ,,care tot ziceau”. Aceste avertizări profetice au fost date în Sabat sau la alte adunări (vezi Galateni 6,1; cf. p. 26,40).
Să nu se suie. Lucrul acesta evident nu trebuie să fie înţeles ca o oprelişte din partea Duhului Sfânt de a-şi continua călătoria la Ierusalim, de felul celeia care l-a oprit să intre în Asia şi Bitinia (cap. 16,6,7), deoarece Pavel nu s-ar fi făcut neascultător de o interzicere directă a Duhului Sfânt. Mai degrabă, trebuie să fie privită ca o avertizare dată mai precis de Agab, la Cezarea, puţin mai târziu (cap. 21,10,11).