21:33 Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
A pus mâna pe el. [L-a luat, KJV; Îl apucă, Nitz.] Sau ,,l-au arestat”, ,,l-a luat în custodie”. Ideea nu era de a-l scăpa pe Pavel, ci de a afla ce era cu tulburarea şi de a împiedica pe un părtaş principal la ea să fie omorât înainte ca să fie bine cercetată. Dar pentru Pavel, ea era o izbăvire, la fel ca în Corint (cap. 18,14-17).
Să-l lege. Potrivit cu practica romană, fără îndoială i s-a legat un lanţ de fiecare mână, cele două capete ale lanţului fiind ţinute de ostaşii care îl păzeau pe Pavel (vezi cap. 12,4.6). Ţinut în felul acesta, Pavel a fost dus înaintea tribunului Lisias (cf. cap. 23,26; 24,7.22), pentru o cercetare preliminară.
A întrebat. Mai degrabă, ,,a început să întrebe”, ,,a început să cerceteze judicios”.