21:28 şi au început să strige: Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfânt.
Să strige. [Strigând, KJV.] Strigătul a fost scos ca şi cum Pavel ar fi fost vinovat de vreo crimă sau neorânduială serioasă.
Împotriva norodului... Legii... locaşului. Aceeaşi acuzaţie care fusese adusă împotriva lui Ştefan (cap. 6,13,14) şi, fără îndoială, împotriva lui Pavel, în multe ocazii anterioare (vezi 13,45; 14,2; 17,5.6; 18,6.12-15; 19,9). Saul care cândva adusese acuzaţii împotriva lui Ştefan şi îşi dăduse consimţământul la moartea lui (cap. 26,10; AA 98, 102, 116) este acum Pavel, stând curajos în faţa unei acuzaţii similare, sub ameninţarea unei morţi similare.
A vârât... nişte greci. [A adus nişte greci, KJV.] Era considerat că ar fi adus oameni necircumcişi dintre neamuri în locurile sfinte, dincolo de ,,zidul de la mijloc” despărţitor (Efeseni 2,14) care separa curtea din afară a neamurilor de aria unde numai iudeilor le era îngăduit să intre (Josephus, Antiquities xv. 11.5). Inscripţii în greceşte şi evreieşte aşezate pe zidul acela despărţitor îi înştiinţa pe neiudei să nu treacă mai departe (vezi Vol. I, p. 67). Vezi ilustraţia din faţa p. 449.