20:33 N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
N-am râvnit. Comparaţi apelul lui Samuel la poporul său (1 Samuel 12,3-5). În cazul atât al lui Samuel, cât şi al lui Pavel, era un motiv special pentru ceea ce ar părea o apărare care nu era necesară. Fiii lui Samuel îşi pierduseră integritatea şi erau stricaţi (1 Samuel 8,3); Pavel fusese acuzat că poartă o ,,haină a lăcomiei” (1 Tesaloniceni 2,5; cf. 2 Corinteni 7,2; 12,17.18). Pavel avea dreptul să ceară compensaţie pentru ostenelile lui evanghelice (1 Corinteni 9,13.14), dar nu a făcut aşa pentru a nu fi acuzat de avariţie (1 Corinteni 9,12.15). Având în vedere remarcabila lui influenţă faţă de oameni (cf. Galateni 4,13-15), Pavel şi-ar fi putut atrage foloase materiale pentru îmbogăţirea sa personală. Dar n-a făcut lucrul acesta. Pavel ştia ,,să trăiască smerit” şi ,,să trăiască în belşug” (Filipeni 4,12). El se deprinsese să fie ,,mulţumit cu starea în care se găsea” (Filpeni 4,11). El n-a tras niciodată vreun ,,folos” de la corinteni (2 Corinteni 12,17). El nu umblase după ,,daruri” de la filipeni (Filipeni 4,17). În loc de a accepta întreţinerea, Pavel a lucrat cu propriile mâini şi el scoate în evidenţă faptul acesta, în versetul următor, ca apărare a sa împotriva acuzaţiei că eforturile lui de a răspândi Evanghelia erau de fapt motivate de lăcomie după averea altor oameni.
Nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Bogăţia orientală era adesea socotită în termenii unei astfel de posesiuni. Aşa era cu Naaman (2 Regi 5,5) şi cu alţii (Geneza 24,53; 45,22; 2 Regi 7,8; cf. Matei 6,19; Iacov 5,2. 3).