20:29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
Ştiu. Prin cunoaşterea pe care o avea despre natura omenească şi din experienţă, ca şi din lumina dată lui de Duhul lui Dumnezeu.
După plecarea mea. Pavel fusese un păzitor al bisericilor pe care le adunase laolaltă. Primejdia lor urma să crească în lipsa lui. Aşa, Israel fusese credincios în decursul zilelor lui Iosua şi ale bătrânilor care au trăit după el (Judecători 2,7), dar după aceea a venit apostazia.
Lupi răpitori. [Lupi cruzi, KJV.] Aici Pavel face o paralelă a alegoriei lui Hristos cu privire la păstorul cel bun. Cel plătit nu este neapărat asemenea lupului (Ioan 10,12), dar adevăratul păstor al turmei rămâne locului în apărarea oilor neajutorate. Hristos, cunoscând primejdia acută a unor astfel de atacuri, a avertizat cu privire la acestea (Matei 4,15). Prezbiterii Efesului urmau să apere oile faţă de lupii pe care Pavel îi prevede că vor intra din afară în staulul bisericii. Avertizarea lui dată acestor prezbiteri nu e singura. El scrisese tesalonicenilor că urma să vină o mare apostazie (2 Tesaloniceni 2,1-12) şi scria mai târziu lui Timotei, alarmându-l cu privire la primejdii viitoare de acelaşi fel (1 Timotei 4,1-3; 2 Timotei 3,1-15). Apostolul Ioan, în ultimele momente ale primului secol apostolic, a văzut apostazia ca o primejdie curentă pe vremea sa (1 Ioan 4,1) şi în Apocalipsa el relatează viziuni care i-au fost date cu privire la îngrozitoarea decădere şi păgânizare a bisericii (Apocalipsa 2,12-24; 6,3-11; 17; 18). Vezi p. 64-67.