20:21 şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
Să vestesc. [Mărturisind, KJV.] Adică a da mărturie prin învăţătură, îndemn şi chemare la o viaţă mai bună. Acelaşi cuvânt e tradus ,,te rog” şi ,,roagă-i” [,,dau dovadă”, Nitz.] [,,te însărcinez” şi ,,însărcinează-i”, KJV] în 1 Timotei 5,21; 2 Timotei 2,14; adică îndemnând cu putere sau rugând solemn.
Iudeilor şi grecilor. Pavel mergea mai întâi la fraţii săi, iudei, cu Evanghelia (vezi Fapte 13,5.14; 14,1; 17,1.2; 18,4; 19,8; cf. Romani 1,16; 2,9.10; 3,1.2).
Pocăinţa. Gr. metanoia (vezi Matei 3,2, pentru definirea verbului de la care e derivat substantivul acesta).
Faţă de Dumnezeu. [Către Dumnezeu, KJV.] Mai degrabă, ,,faţă de Dumnezeu”. Pocăinţa e ,,faţă de Dumnezeu” deoarece: (1) păcatul este totdeauna mai ales o ofensă, în primul rând adusă lui Dumnezeu, (2) deşi omul poate manifesta un duh iertător, numai Dumnezeu poate ierta, prin Isus Hristos, purtătorul de păcate (2 Corinteni 5,21; 1 Petru 2,24) şi pe temeiul unei recunoaşteri sincere a vinovăţiei.
Credinţa. Primirea harului ispăşitor al lui Isus Hristos, pe care noi îl iubim ,,fără să-l fi văzut” (1 Petru 1,8) nu poate fi decât prin credinţă (vezi Romani 4,3). Într-adevăr ,,tot ce nu vine din încredinţare [,,credinţă”] este păcat” (Romani 14,23). Pacea pe care păcătosul o are de la Dumnezeu prin Isus Hristos vine din credinţă (Romani 5,1.2). ,,Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu” (Evrei 11,6).