20:19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
Am slujit. [Servind, KJV.] Gr. douleuo, ,,a servi [ca sclav]”. Pavel adesea aplică cuvântul acesta şi substantivul doulos, ,,slujitor”, ,,sclav”, la sine, în ce priveşte legătura sa cu Hristos, arătând astfel robia minţii şi voinţei sale faţă de Domnul său. Tot ceea ce el făcea era în ascultare faţă de Hristos, singurul său Stăpân. Nici interesul personal al lui Pavel şi nici interesele lumii nu puteau să concureze cu Hristos, în devoţiunea sa.
Smerenia. [Umilinţa inimii, KJV.] Pavel, care se fălea numai cu crucea lui Hristos, prin care el era răstignit faţă de lume (Galateni 6,14), nu putea să se fălească şi cu chemarea sau cu slujba sa şi nici cu vreo mulţumire faţă de sine. El ar fi putut să se fălească cu experienţele şi suferinţele sale apostolice, dar a refuzat (2 Corinteni 11,18-30). Smerenia lui era aceea a unui om nobil creştin, care-şi măsoară micimea şi slăbiciunile cu mărimea şi puterea lui Hristos.
Multe lacrimi. La fel ca Isus, Pavel a plâns (2 Corinteni 2,4; cf. Ioan 11,35). El era întristat pentru pierderea împărăţiei din partea fraţilor săi, iudei (Romani 9,1–5; cf. Luca 19,41, 42). El era întristat din cauza piedicilor pe care ei le puneau în calea adevărului. El era întristat din cauza sufletelor care se pierdeau. El era întristat din cauza împietririi inimii oamenilor. La fel, slujitorul lui Dumnezeu se va întrista din cauza pierderii din jurul lui şi va fi îndemnat la un zel sfânt, din cauza opoziţiei lor faţă de adevăr.
Încercărilor. [Ispitelor, KJV.] Gr. peirasmoi, ,,încercări”, ,,punere la probă”. Comparaţi 1 Petru 4,12, unde acelaşi cuvânt e tradus ,,încercare”. Fapte 19 ne oferă o listă a unora din încercările acestea, care veneau de pe urma împotrivirii vrăjmaşilor.
Uneltirile. [Aşezarea la pândă, KJV.] Vezi cap. 9,24.