2:5 Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
Se aflau atunci în Ierusalim. [,,Locuiau la Ierusalim”, KJV; ,,Erau… locuitori în Ierusalim”, Nitz]. S-a pus întrebarea cum se făcea că străinii enumeraţi în v. 9-11 puteau fi consideraţi că ,,locuiau” la Ierusalim. Sunt posibile două explicaţii. Iudeii pomeniţi aici s-ar fi putut să fi venit la cetatea părinţilor lor pentru o rămânere prelungită pentru afaceri; sau poate, ca Pavel, pentru studiu (cap.22,3) sau unii s-ar fi putut să fie oameni în retragere din viaţa activă. Pe de altă parte, e posibil de a înţelege ,,locuirea” lor, ca o rămânere acolo temporară, mai ales având în vedere că unii sunt numiţi ,,locuitori din Mesopotamia” (cap.2,9) iar alţii ,,oaspeţi din Roma” (vers.10).
Cucernici. Cuvântul este folosit cu privire la Simeon (Luc.2,25). Primul înţeles este unul de precauţiune, dispoziţia de a trata cu luare aminte, cu evlavie, cu adorare cele sfinte. În înţelesul acesta pot fi cuprinşi atât prozeliţi cât şi Iudei din naştere. Expresia ,,din toate neamurile care sunt sub cer” face o asemenea includere necesară. Cuvântul apare din nou în Fapte.8,2.
Din toate neamurile. [,,Din orice neam”, Nitz]. Irod Agripa II, în vestita sa vorbire ţinută două generaţii mai târziu într-un efort de a potoli pe iudei de la rebeliunea faţă de romani, declara că ,,nu e popor din lume care să nu cuprindă o parte din neamul nostru” (Iosif, War, ii.16.4 [399]), şi Iacov a adresat epistola sa inspirată ,,către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate” (Iacov 1,2). Această împrăştiere a iudeilor se datora în primul rând deportărilor şi robiilor pe care le suferiseră: 1) cele zece seminţii în Asia şi Media în 722 î.Hr. (2 Regi 17,6); 2) seminţia lui Iuda în Babilonia, în trei serii începând în anul 605 (vezi 2 Cronici 36,1-21; Ier. 52,1-30; Dan. 1,1-7); 3) mulţi fuseseră strămutaţi în Egipt de Ptolemeu Soter (Iosif, Antiquities xii.1.1[6,7]. O altă parte dintre iudei fuseseră răspândiţi prin activităţi comerciale.