2:46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
Ogoarele. [,,Posesiunile”, KJV; ,,Averile”, Nitz]. Gr. ktematab, ,,posesiuni”, în sensul de averi imobiliare, ca de pildă ogoarele.
Averile. [,,Bunurile”, KJV; ,,Avuţiile”, Nitz]. Gr. hupasseis, ,,posesiuni”, în sensul proprietăţii mobile, posesiuni personale.
Împărţeau. Adică, ,,distribuite”. Ei distribuiau produsul vânzării proprietăţilor.
Între toţi. [,,La toţi”, KJV]. Adică, tuturor credincioşilor.
După nevoile fiecăruia. [,,Aşa cum avea nevoie fiecare, KJV; ,,După cum avea cineva trebuinţă”, Nitz]. Mai degrabă, ,,potrivit cu ceea ce avea fiecare nevoie”. Cuvintele implică discriminare judicioasă. Ajutorul era dependent de măsurarea nevoii. Calea a fost curând pregătită pentru ajutor sistematic (vezi cap. 6,1-6).
Toţi împreună. [,,Într-un gând”, KJV]. Compară la cap. 1,14. Erau nelipsiţi. [,,Stăruind zilnic”, KJV; ,,Stăruitori”, Nitz]. Noii credincioşi erau stăruitori în devoţiunile lor publice.
De la Templu. S-ar fi putut crede că ucenicii Aceluia pe care conducătorii Îl osândiseră la moarte ar fi evitat Templul. Dar ei îl frecventau chiar şi înainte de Ziua Cincizecimii (Luc.24,53). Dar el urma să fie cu atât mai preţios pentru ei decât zilele dinainte ca ei să fi cunoscut pe Domnul lor ca Mesia. Prin El ei ajunseseră să cunoască pe Dumnezeul Templului. Curţile Templului erau deschise tuturor Israeliţilor care nu-i tulburau pacea, parţial, poate, pentru că erau în Sinedriu persoane ca Nicodim, Iosif din Arimatea, şi Gamaliel, care erau la hotarul credinţei. În plus, biserica se poate să fi căpătat o anumită popularitate prin sfinţenia ei de viaţă şi prin dăruirea din partea ei de milostenii bogate. Cât priveşte ucenicii ei nu considerau religia lor ca o abatere de la Iudaism, ci mai de grabă ca împlinirea a lui. Creştinii deci se închinau împreună cu fraţii lor iudei de sânge (Fapte.3,1), nu numai din deprindere şi dorinţă, dar şi în nădejdea de a-i vedea câştigaţi la Evanghelie. Vezi şi la cap.3,1.
Frângeau pâinea. [,,Frângând pâinea”, KJV]. Vezi v. 42.
Acasă. [,,Din casă în casă”, KJV; Nitz]. Sau, ,,acasă”. Creştinii se închinau la Templu, dar părţile particulare ale vieţii lor de comunitate, frângerea pâinii, şi luarea mesei împreună avea loc în casele lor.
Îşi luau hrana. Este evident că frângerea pâinii era strâns legată de viaţa zilnică a creştinilor (vezi Fapte.2,42; 1Cor.11,20-22).
Bucurie. Gr. agalliasis, ,,bucurie”, ,,bucurie nemărginită”. Ei se bucurau de privilegiul de a fi creştini.
Curăţie de inimă. [,,Sinceritate”, KJV; ,,Firească nevinovăţie a inimii”, Nitz]. Gr. aphelotes, literal, ,,liber de pietre” referindu-se la teren neted, dar aici însemnând simplitate de caracter, binefacere neamestecată, generozitate. Emoţiile acestea ar fi fost în chip natural evidente la creştinii primari.