2:43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
Fiecare. [,,Fiecare suflet”, KJV; ,,Fiecărui suflet”, Nitz]. Emoţii puternice trebuie să fi avut atât credincioşii cât şi necredincioşii. În cursul celor două luni premergătoare, Ierusalimul trecuse prin vremuri de încercare. El fusese martor la momentul de strălucire maximă a lucrării lui Isus, ceea ce atrăsese atenţia publică asupra Sa. El fusese crucificat şi înviase dintre morţi. Ucenicii proclamaseră plini de îndrăzneală învierea Lui şi înălţarea Lui la cer. Apoi veniseră evenimentele remarcabile ale Zilei Cincizecimii. Revărsarea Duhului Sfânt era prezentată ca dovadă a acceptării lui Hristos în cer. Influenţa comunităţii creştine asupra necredincioşilor a avut ca rezultat convertirea şi botezarea a mii de persoane. Aici era motivul principal pentru înălţarea sufletească a poporului din Ierusalim.
Era plin. [,,Venea”, KJV; ,,I se făcu”, Nitz]. Mai de grabă, ,,îi venea mereu”.
Frică. Adică, o exaltare plină de respect.
Se făceau. Mai de grabă, ,,se făceau fără încetare”.
Multe minuni şi semne. Aici era o nouă cauză de exaltare. Duhul se manifesta prin acordarea apostolilor a unei mari puteri nu numai la predicarea, dar şi la săvârşirea de minuni chiar aşa cum le făgăduise Isus (vezi Marcu 16,14-18).