2:42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.
Ei stăruiau. [,,Continuau stăruitor”, KJV]. Gr. proskartereo, ,,a persevera”, ,,a da stăruitoare atenţie la”. Aceasta duce naraţiunea dincolo de Ziua Cincizecimii şi include purtarea credincioşilor în zilele care au urmat (vezi cap. 3,1).
Învăţătura. [,,Doctrina”, KJV]. Adică, ,,învăţătura”. Creştinii proaspăt botezaţi auziseră predica lui Petru şi grupe separate beneficiaseră de soliile date în multe limbi. În zilele următoare acea primă instruire poate fi cuprinsă în termenul ,,învăţătură”. E greu de a crede că apostolii deja formulaseră ceva de felul unui ,,crez”.
Legătura frăţească. [,,părtăşie”, KJV; ,,Împărtăşire”, Nitz]. Gr. koinonia; deşi cuvântul acesta e tradus cel mai adesea ca ,,părtăşie” (1Cor.1,9; Filipeni 1,5; 3,10; 1Ioan 1,3,6.7; etc.), în 1 Cor. 10,16; 2 Cor. 13,14 e redat prin ,,părtăşie”, şi în Rom. 15,26; 2 Cor. 9,13; Evrei 13,16 se referă la contribuţii de binefacere. Pare clar că în cazul de faţă cuvântul se referă la frăţietatea care s-a dezvoltat între apostoli şi confraţii lor.
Frângerea pâinii. Probabil aceasta cuprindea atât Sfânta Cină [,,Cina Domnului”] (vezi 1 Cor. 10,16) cât şi mesele comune obişnuite (vezi p. 45; Fapte 2,44.46).
Expresia ,,frângerea pâinii”, sau ceva asemănător cu ea, apare în Matei 14,19; 15,36; Marcu 8,6.19; Luca 24,30.35, cu privire la mese care precis nu erau celebrări ale Sfintei Cine [,,Cina Domnului”]. ,,Frânge pâinea” era un idiom ebraic obişnuit însemnând ,,a mânca”. În Matei 26,26; Marcu 17,22; Luca 22,19; 1 Cor. 10,16; 11,24 e folosit specific cu privire la Sfânta Cină [,,Cina Domnului”]. În Fapte 2,42.46; 20,7.11 s-ar putea indica ori una ori alta. Faptul că nu se face referire la pahar în legătură cu pâinea nu exclude în mod necesar posibilitatea ca să fie referire la Sfânta Cină. Deşi contextul nu justifică o concluzie dogmatică, s-ar putea nota că expresia ,,frângerea pâinii” apare într-o serie descriptivă de activităţi religioase. Versetul 41 vorbeşte despre credincioşi ca primind ,,cuvântul”, ca fiind botezaţi, şi fiind ,,adăugaţi” la biserică. În acord cu aceasta, ar putea fi logic de a trage concluzia că ,,frângerea pâinii” la care se face referire aici la fel avea o semnificaţie specific religioasă. Vezi Fapte 20,7; 1 Cor. 11,20.21.
Rugăciuni. Vezi cap.1,14. Aici erau patru elemente fundamentale în viaţa noii societăţi creştine: 1) Credincioşii creşteau în cunoaşterea adevărului prin învăţătura apostolilor. 2) Ei erau conştienţi de comuniunea cu Hristos şi unul cu altul în acte de cult comune şi în amabilitate şi bunăvoinţă reciprocă. 3) Ei participau la ,,frângerea pâinii” probabil incluzând Sfânta Cină. 4) Ei se rugau atât în particular, cât şi în grup.