2:30 Fiindcă David era proroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
Era prooroc. O descriere neobişnuită a Împăratului David, dar îndreptăţită din cauză că Psalmi 16 trece dincolo de experienţa lui David şi devine mesianic.
Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ. [,,Dumnezeu jurase”, KJV; ,,Cu jurământ i-a jurat Dumnezeu”, Nitz]. Vezi 2 Samuel 7,12-14.16. Jurământul sugerat în Psalmi 132,11, pe care Petru îl citează.
[,,După trup”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p.10) omiterea cuvintelor ,,după trup El va ridica pe Hristos”, aşa că pasajul ar suna astfel: ,,Dumnezeu i-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronul Său pe cineva, din odraslele mădularelor Sale”. Acesta ar fi mai aproape de înţelesul Psalmului 132,11.