2:14 Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
Petru. O remarcabilă schimbare venise asupra apostolului în decursul celor câteva săptămâni care trecuseră de la tăgăduire. El se convertise. Mintea lui fusese deschisă de Domnul aşa că a putut înţelege Scripturile (Luc.24,45). El fusese înzestrat cu pricepere şi cu putere de către Duhul Sfânt. Prin urmare el se prezintă ca un conducător spiritual de efect. În loc de incertitudine, el are convingere; în loc de frică, îndrăzneală; în loc de cuvinte pripite, ca în Evanghelii, e o cuvântare detaliată, bine alcătuită. Profeţiile cu privire la Hristos sunt expuse metodic şi clar. Aici e o dovadă neintenţionată de autenticitate. Un născocitor de poveşti nu ar fi îndrăznit să arate o asemenea schimbare a vieţii ca aceea pe care Luca o prezintă despre Petru.
A stat în picioare. A ridicat glasul. [,,S-a ridicat în picioare”, KJV; ,,Stând”, Nitz]. Deşi expresia aceasta e găsită în LXX şi în greaca clasică, este şi un ebraism (Gen. 21,16; 27,38) şi sugerează o ridicare a glasului, o exprimare cu voce tare. Lucrul acesta era necesar pentru ca Petru să se facă auzit de marea mulţime.
Cu cei unsprezece. Petru nu vorbeşte de unul singur. El stă ca reprezentant al fraţilor săi. El se adresează individual diferitelor grupe naţionale, dar Petru se adresează mulţimii şi leagă la un loc această mare adunare evanghelistică. ,,Cei unsprezece” descoperă că Matia era inclus între apostoli şi în felul acesta a fost repede cuprins de răspunderile sale.
A Zis: [,,Le rosti”, Nitz]. Gr. apophtheggomai, ,,a rosti” (cf. cele de la vers.4). Folosirea acestui cuvânt dă frumuseţe faptului că Petru vorbea cu darul Duhului. Apostolul nu numai ,,zicea”; el ,,declara” ceea ce îi dădea Duhul.
Bărbaţi Iudei. [,,Bărbaţi din Iudea”, KJV; ,,Fraţi Iudei”, Nitz]. Partea aceasta a vers.14 zice literal: ,,Bărbaţi, Iudei şi locuitori ai Ierusalimului”. Ar părea că Petru vorbea mai întâi Iudeilor locali (vezi vers.14), spre deosebire de iudeii din vers.5-11 care erau din diaspora.
Locuitori în Ierusalim. Expresia aceasta poate la fel fi luată în sens local, ca referindu-se la aceia a căror locuinţă era în capitală. Cuvintele lui Petru, însă, urma să ajungă la toată adunarea şi este clar din v. 22 că apostolul se adresa în cele din urmă grupării mai mari.
Ascultaţi. Literal, ,,daţi ureche la”. Acesta este încă un ebraism şi s-ar putea să arate că Petru vorbea în aramaică. Opinia în privinţa aceasta e împărţită, deoarece multe ebraisme sunt transferate în greaca LXX şi citatele biblice sunt din LXX.