19:6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau.
Şi-a pus Pavel mâinile. Vezi cap. 6,6.
Duhul Sfânt S-a pogorât. [Duhul Sfânt a venit, KJV.] Aceasta este o experienţă de care s-au împărtăşit toţi aceia al căror botez e relatat în cartea Faptelor. Duhul a venit în cazul acesta ca măsură de prevedere pentru marea lucrare care avea să schimbe Efesul dintr-o cetate devotată zeiţei Artemis (Diana), într-un loc suficient câştigat la Hristos, pentru a deveni un centru de viaţă creştină pentru întreaga acea arie şi aceasta pentru câteva secole următoare.
Vorbeau în limbi. [Vorbeau cu limbi, KJV.] Mai degrabă, ,,au început a vorbi în limbi.” Aceasta era o revărsare ca la Ziua Cincizecimii. După cum la Ierusalim, darul şi-a făcut efectul asupra iudeilor adunaţi la sărbătoare, din fiecare parte a imperiului, tot aşa acum, Duhul dat în acest centru de activitate al neamurilor, urma să aibă un efect similar, pentru ca uimirea oamenilor din cauza unei astfel de puteri să poată atrage atenţia la solie şi să câştige convertiţi la Hristos. ,,În felul acesta, ei au fost calificaţi să lucreze ca misionari în Efes şi în vecinătatea lui şi, de asemenea, pentru a merge să proclame Evanghelia în Asia Mică.” (EGW, RH, 31 august 1911).
Prooroceau. Mai degrabă ,,au început să proorocească”. Aceasta înseamnă o prezentare mai convingătoare a Evangheliei, introducând o expunere a profeţiei VT şi o mai mare putere de a predica. Prezicerea de evenimente viitoare urma să fi de puţin ajutor pentru cauza lui Hristos la data aceea şi nu în mod necesar înţeleasă din cuvântul acesta.