19:37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
Jefuirea templului. [Jefuitorii de biserici, KJV.] Sau ,,jefuitorii de temple”. Întrucât templul fabulos din Efes avea un mare tezaur, delictul nu ar fi putut să nu fie cunoscut între oameni. Tot ce era plasat în templu era sub paza zeiţei şi, astfel, pentru timpul acela era proprietatea templului, iar a fura ceva ce aparţinea templului ar fi fost un sacrilegiu (vezi v. 34).
Zeiţei noastre. [Zeiţei voastre, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) exprimarea ,,zeiţei noastre”. Într-o cuvântare populară ar fi natural ca oratorul să se identifice cu concetăţenii săi. S-ar putea înţelege din versetul acesta că vorbirea lui Pavel şi a tovarăşilor lui trebuia să fi fost aleasă cu grijă când vorbeau despre cultul special de la Efeseni Ei sădiseră principiul mare că zeii făcuţi de mâini omeneşti nu erau dumnezei şi lăsaseră ca afirmaţia să-şi facă lucrarea (v. 26). Pavel şi-a impus aceeaşi restricţie la Atena, deşi fusese întărâtat când văzuse această cetate ,,plină de idoli” [,,cetate cu totul dată idolatriei”] (cap. 17,16).